Locul unde sunt sacrificate animalele

Abatorul se află în zona industrială a orașului Orhei. Noi am ajuns acolo în prima jumătate a zilei, iar gazdă și „ghid” ne-a fost directorul întreprinderii Valeriu Harti, omul care a pus baza acestui „imperiu al cărnii”.

Așa este răcită carnea de vită înainte de a ajunge în frigider. Aceasta a fost practic prima imagine pe care am văzut-o în interior

Încăperile întreprinderii se întind pe circa 100 de metri, iar odată ce ajungi în interior, ai impresia că ești într-un labirint, unde fără o persoană „de pe loc” nu mai dai de capăt. Excursia noastră a început doar după ce am îmbrăcat câte un halat alb și am încălțat bahile. Acestea sunt măsuri de siguranță obligatorii într-un asemenea loc.

„Animalele sunt paralizate și nu simt frica morții”

Pentru început am mers în locul unde angajații descărcau câteva zeci de porci, care tocmai au fost aduși de la o fermă. Valeriu Harti ne spune că în abatorul său ajung animale din toată țara. „Noi avem oameni special angajați care merg prin sate și le colectează. Ei au grijă ca acestea să fie vaccinate și sănătoase. Noi mai colaborăm și cu câteva ferme de porci și de vite, din zonă. Totodată, la abator vin și oameni simpli care aduc câte un porc sau un vițel. Noi îi primim pe toți”, susține amuzat directorul. Pe lângă aceasta întreprinderea pe care o conduce deține câteva ferme de porci, de vite și de oi. Directorul ne-a spus că animalele de acolo sunt sacrificate doar când în țară este „deficit” de carne, iar cantitatea primită de la producători nu acoperă cererea.

Valeriu Harti ne prezintă locul unde sunt ținuți porcii înainte de sacrificare

După ce sunt descărcate, animalele își așteaptă rândul în mai multe încăperi speciale. Procedura este simplă. Așa cum normele sanitare, nu permit ca diferite animale să fie sacrificate la un loc, mai întâi trec vitele și caii, apoi oile și ulterior porcii care, de regulă, sunt cei mai mulți. După cum ne mărturisește Valeriu Harti, procesul de sacrificare corespunde regulilor europene. „Mai întâi animalul este paralizat cu ajutorul curentului electric, după care el rămâne conștient, dar nu mai simte durere. Dacă respectăm aceste etape, animalele nu simt frica morții”, subliniază Harti.

Până a fi tăiată în bucăți mai mici, carnea stă într-un frigider unde este păstrată la o temperatură joasă

Unul dintre „măcelarii moderni” este Mihail Guzun. Acesta muncește la abator de mai mulți ani și este cel care se ocupă de sacrificare. Bărbatul ne-a spus că nu mai simte milă atunci când vedea cum animalele își dau ultima suflare. „La început aveam și eu emoții, dar acum parcă sunt programat. În zilele de astăzi și procesul este diferit, iar animalele nu mai suferă. Mai greu este pentru cei noi, ei au nevoie de o perioadă ca să se adapteze”, a mărturisit angajatul.

După ce animalul este sacrificat, acesta este agățat de un „cârlig” și astfel își începe drumul lung prin „imperiul cărnii”.

La fel este păstrată și carnea de vită sau cea de oaie

„Cineva trebuie să facă și munca asta”

Prima etapă este jupuirea pieii. De aceasta se ocupă o persoană special angajată care are misiunea să transmită mai departe animalul fără gram de piele. Ulterior intră în acțiune alți angajați care la rândul lor iau în primire fie membrele, fie capul, fie organele. Unul dintre ei este Anatol. Întrebându-l ce face, bărbatul ne-a spus că taie animalul în două. La remarca mea că treaba asta e cam murdară și peste tot este sânge, el a exclamat zâmbind că cineva totuși trebuie să facă și munca asta, chiar dacă nu-i cea mai plăcută activitate!

Anatol taie un animal în două cu ajutorul unei drujbe speciale

Mai departe urmărim cum animalul este spălat de sânge, iar ulterior acesta „pornește” spre circuitul de pre-răcire, unde carnea este răcită ca să poată fi transportată într-un alt frigider, unde este păstrată la o temperatură joasă, însă nu este congelată.

Valeriu Harti ne explică faptul că, înainte să fie distribuită în magazine sau exportată, carnea este tăiată în bucăți mai mici, după care ajunge în alt frigider unde este înghețată pentru ca să poată fi transportată.

Angajații primesc un salariu de până la 10 mii de lei

La abator muncesc circa 50 de persoane, iar majoritatea sunt din Orhei. Pentru cei care sunt din sate mai îndepărtate, întreprinderea le pune la dispoziție un mic hotel, unde oamenii pot să rămână peste noapte. Pe lângă aceasta, toți angajații beneficiază și de un prânz gratuit la amiază, iar atunci când sunt nevoiți să muncească până târziu, iau și cina. Directorul abatorului ne-a asigurat că angajații cumpără produse la un preț redus, iar de sărbători primesc gratuit chiar și câte un coș cu carne. „Salariile angajaților variază între 3 și 10 mii de lei. Eu cred că pentru zona noastră acestea sunt lefuri bune”, susține directorul Harti.

După fiecare sacrificare, angajații fac curat în încăpere

Unul dintre angajați este veterinarul Alexei Țăruș care se arată mulțumit că are de lucru acasă și nu este nevoit să meargă peste hotare. „Muncesc aici încă de când era abatorul vechi. Un veterinar verifică proveniența animalului și stabilește termenul de valabilitate a producției, toate acestea implică și mult lucru cu documentele. De când a fost instalat utilajul modern este mai ușor de lucrat”, subliniază Țăruș. 

Rodul unei investiții de milioane de euro

Din propriile observații, dar și din spusele directorului, am constatat că acest abator, din Orhei, corespunde tuturor normelor europene. Utilajul modern care a fost instalat la mijlocul anilor două mii, dar și toate construcțiile aferente l-au costat pe proprietar în jur de două milioane de euro. Întreprinderea dispune de câteva frigidere care costă în jur de 50 de mii de euro, unitatea. Totodată în interior găsim diferite aparate, printre care unul de jupuire a șoricului, iar altul de prelucrare a deșeurilor, acestea, la fel, costă câteva zeci de mii de euro. Afară găsim și o stație de epurare care filtrează apa, iar unul dintre cele mai scumpe aparate este cel care asigură aerul condiționat în toate încăperile.

Directorul Valeriu Harti povestește cum arăta abatorul până la reutilare

Din toți banii investiți, statul a contribuit cu circa cinci la sută, restul finanțelor sunt credite și investițiile familiei și ale rudelor lui Valeriu Harti.

De când rușii au pus embargo pe produsele moldovenești, carnea din abatorul lui Valeriu Harti ajunge doar pe rafturile magazinelor din R. Moldova.