Fișă personală

Om între oameni pe o planetă cunoscută, Pământ, unde Dunărea-și duce apele de veacuri, unde Munții Carpați se înalță spre ceruri, unde Limba Română e la ea Acasă – astea, dar și altele pot fi repere din fișa personală a Marelui Piersic Florin. Acesta este stăpânul patriei sale, are adeverință de naștere că e român veritabil și neamul lui nu s-a rostogolit dintr-o parte în alta, ci a stat stană de granit. S-a născut la Cluj, inima Ardealului și i-a fost un ostaș adevărat, l-a fericit cu poezia nemuritoare de la Ovidiu la Eminescu, cu adâncimea gândului frumos despre Țară și Neam. Câți ani are Florin Piersic? Nimeni nu poate spune cu siguranță, căci el e Nemuritorul, prin rolurile lui Anghel Șaptecai (1971), lui Pintea (1976), lui Mărgelatu (1981-1987), lui Eminescu (2005) etc.
În rolurile pe care le-a jucat, dar și prin cele pe care le mai interpretează, el plânge cu lacrimile Oltului, cu tristețile duse de apele Mureșului sau Jiului, Prutului sau Nistrului și oriunde se află, apără Limba Română. Este un om al Păcii și, nu întâmplător, un recital al Marelui Artist se încheie cu versurile: „Mi-e dor de o pace de-o mie de ani”.

„Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos” (A. Păunescu) 

Florin Piersic s-a născut la 27 ianuarie, la Cluj. Are doi fii: Florin și Daniel. Important este că Florin Piersic jr. a mers pe urmele tatălui – este un actor talentat și cunoscut. Dacă ar fi să-i facem un CV, am putea spune simplu: Actor! Mare Actor! Foarte Mare Actor! Nu s-a depărtat niciodată, pentru mult timp de Țară, de Limba Română, de poporul Român. Creează și promovează valori prin naturalețea și prospețimea sufletului de Om și de Actor. A jucat roluri diverse: de la tragedie, la dramă, până la comedie. A creat, atât în teatru, cât și în film, chipuri nemuritoare: personaje istorice și haiduci, îndrăgostiți și dezamăgiți, eroi nemuritori, dar și ființe efemere. Așa e destinul actorului, îmbracă și haina lui Făt-Frumos, dar și cea a balaurului. Întotdeauna, am crezut că Făt-Frumos s-a născut prin munții noștri (Carpați), de aceea când mă uit la cursul anilor marelui Florin Piersic, cred că am dreptate. Avea părinții născuți în Bucovina. Și-a petrecut copilăria la Corlata, Pojorâta și Cajvana (Bucovina), apoi la Cernăuți, mai târziu – la Cluj, unde a urmat studiile la Liceul de băieți nr. 3 (azi Colegiul Național „Emil Racoviță”). Acest haiduc, bărbat frumos, puternic și cunoscător al vieții, putea să se dezvolte doar acolo: printre văile dintre înălțimile Carpaților. Acolo se nasc cei ca Florin Piersic – Făt-Frumos al tuturor românilor.

Omul sensibil

Scriu despre sensibilitatea Marelui Piersic, deoarece am avut ocazia să-l văd (de departe) după câteva spectacole: unul la București, și altul la Chișinău. Voiam să-i dau un buchet de flori (la București), iar la Chișinău îi făcusem o dedicație, cu poză, într-o ramă, și aș fi vrut s-o aibă ca amintire. Când m-am apropiat de el, am văzut un om obosit, dar fericit, un om sensibil, dar puternic. Inițial am ezitat să mă apropii, dar m-a zărit și mi-a zâmbit, mi-a făcut semn să mă apropii. I-am dăruit (rama cu textul), cu mâini tremurânde a luat-o, n-a zis nimic, dar s-a ridicat din fotoliu și mi-a sărutat mâna. Am trăit ceva neașteptat: Florin Piersic, după un spectacol de 3 ore, cât s-a aflat în scenă, a găsit putere să se ridice din fotoliu și să facă acest gest irepetabil. Era senin ca un zeu, când le are pe toate și renunță la toate, fără regret. Omul sensibil ține fruntea sus, nu-i este rușine, căci sensibilitatea nu-i un viciu, dimpotrivă, este o virtute.

Un Piersic înflorit în noapte

Cineva a zis că pe Florin Piersic, când vine la Chişinău, nu-l poţi opri din vorbit.
Foarte bine, am răspuns eu. Nici nu trebuie oprit!
Chiar vă rog! Nu-l opriţi. Lăsaţi-l să vorbească.

După ce aproape două sute de ani alţii ne-au vorbit (în limba lor), acum lăsaţi-l pe Florin Piersic să ne vorbească în limba noastră până să ne săturăm. Spun aceasta acum, când Florin Piersic e din nou la Chişinău. Partea „tehnică, oficială” a vizitei e simplă şi ocupă doar câteva ore – două spectacole la Naţional cu Medeea Marinescu în „Străini în noapte”. Cealaltă parte, neoficială, care constituie partea leului, va fi dedicată toată vorbirii directe. Florin Piersic va vorbi cu noi.

Repet: lăsaţi-l, vă implor, pe Florin Piersic să vorbească. Ba mai mult, hai să-l rugăm frumos să vorbească. Există mai multe motive pentru care vă rog să faceţi acest lucru.

Primul Motiv: când vorbeşte Florin Piersic se luminează istoria noastră, cea neintegrată, şi vedem desluşit cine suntem, de unde am pornit, unde trebuie să ajungem şi cu cine trebuie să ne întovărăşim în drumul nostru spre unde dorim să ajungem.

Al doilea Motiv: de când îngerii păzitori ai neamului nostru au fost înlocuiţi cu grăniceri cu stele roşii în frunte, noi, basarabenii, ne-am pierdut graiul, am devenit un neam de bâlbâiţi/gângăviţi/peltici şi acum avem nevoie de o lungă perioadă de recuperare, ne trebuie un om care să ne ajute să ne recăpătăm vorbirea. Vorbirea directă, evident.

Mai sunt şi alte motive, dar acelea, fiind politice, nu le invoc, fiindcă Florin Piersic nu face politică. El face lumină în noapte, or asta nu e politică. Ce nebun poate afirma că un Piersic înflorit în noapte înseamnă politică?
Florin Piersic e un actor mare, un actor excepţional, irepetabil etc.? Bineînţeles!
Florin Piersic însă are altă misiune când vine la Chişinău, el nu vine ca mare actor, ci ca mare vorbitor al limbii române directe, înnodător de destine şi drumuri istorice. Asta e. Când asculţi atent cum vorbeşte şi ce vorbeşte Piersic, înţelegi că, de fapt, el nu vorbeşte, ci leagă/înnoadă nişte fire pe care le-a rupt acum vreo două secole Ivan Turbincă – acesta a intrat închefăluit în Grădina noastră, în care cântau îngerii, şi şi-a deşertat în ea turbinca cu draci. Speriaţi de necuraţi, unii îngeri şi-au pierdut graiul, alţii au fugit în lume. De aia am zis: lăsaţi-l pe Florin Piersic să vorbească, adică, lăsaţi-l pe Florin Piersic să lumineze în noapte pentru ca îngerii muţi să-şi recapete vorbirea, iar cei fugiţi în lume să găsească drumul înapoi spre casă.

Nu aş fi spus nimic până aici, dacă nu aş spune următoarea propoziţie: Primul om din Basarabia, care a înţeles că Moldova are nevoie de un Piersic înflorit în noapte, a fost cel care este Nicolae Avram. După ce am înţeles şi eu acest lucru, aştept să se întâmple minunea: în noaptea în care luminează un Piersic înflorit trebuie să se regăsească doi oameni, doi români, despărţiţi de două secole: marele actor român Florin Piersic şi marele compozitor român Eugen Doga.

Numele acestora, puse alături – Doga şi Piersic sau Piersic şi Doga, că-i totuna! – sunt două şine de cale ferată peste Prut, în Europa, din ieri în mâine.

Marea minune se poate produce la primăvară, când dau în floare piersicii, iar îngerii vorbesc şi cântă cel mai frumos.
Lăsaţi-l pe Florin Piersic să ne vorbească.
Lăsaţi-l pe Eugen Doga să ne cânte.
Lăsaţi-l pe Nicolae Avram să facă ce a înţeles că trebuie să facă şi ştie să facă – o cale ferată în ziua de mâine.
P.S. Să nu uităm ca în prima călătorie pe această cale ferată să fie luat dragul nostru Grigore Vieru. Într-o gară, dincolo de Prut, îl aşteaptă, luminând în noapte, Maria Mirabela, cu o poală de licurici…
Un articol actual, scris în 2011 de Constantin Tănase

Florin Piersic – Hoinarul printre amintiri

În anul 2009, Florin Piersic a înregistrat un disc de autor la casa de discuri OVO MUSIC: „Florin Piersic – Hoinarul printre amintiri” (în lumea muzicii lui Dan Iagnov). Într-adevăr, dacă ar fi să-l definim pe Maestrul Piersic, ar fi de ajuns titlul acestui disc. El hoinărește de o viață prin toată lumea: România îi e Patria, iar românii, oriunde s-ar afla, îi sunt compatrioți și-l așteaptă, și-l doresc, și-l întâlnesc cu vorbe bune pe acest Hoinar al Cuvântului, al Frumosului, al Eternului. El este fericit, fiindcă e Actor. El este împlinit, fiindcă e Artist! El este Omul lui Dumnezeu, că a dus Cuvântul printre oameni și i-a bucurat, dar oamenii au nevoie de bucurie.
De-a lungul timpului, Florin Piersic a primit titlul de „cetățean de onoare” al mai multor orașe, ca: Cluj-Napoca, Bacău, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, Galați, București etc.
În anul 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural (clasa a V-a) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
În anul 2002 a fost decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.
„Hoinarul prin amintiri”, Florin Piersic iubește Chișinăul, oamenii de pe pământurile istorice românești și vine cu mult drag, de fiecare dată, în Basarabia întristată, temporar naufragiată.
P.S. Bine v-am găsit… Așa va rosti din scenă Marele Piersic, căci în octombrie va veni (din hoinăreala sa) la Chișinău, cu 2-3 spectacole la Teatrul Național „Mihai Eminescu, dar și la Palatul Național „Nicolae Sulac”.