Noi poate credem că vorbind suntem deasupra dobitoacelor. Dar, dacă e să fim sinceri, vedem că și ele comunică într-un fel sau altul. Un câine înțelege când alt câine e prietenos sau vrea să se bată.
Poate ne imaginăm că știința și tehnologia ne diferențiază de animale. Deși dacă ne uităm la barajele construite de castori, la cuiburile rândunicilor, la mușuroaiele furnicilor, la cămările cârtițelor – suntem siliți să recunoaștem că și dobitoacele știu să improvizeze, să construiască. Fără să mai punem în calcul că au și capacitatea de a se vindeca, de a căuta ce e folositor pentru ele.
Ne diferențiază ceva de dobitoace? Sau ce anume ar trebui să ne deosebească? Oare nu cumpătarea, înfrânarea, milostenia? Majoritatea păsărilor sunt monogame, au o singură parteneră pe toată viața. Omul, deși a primit porunca, nu e capabil de fidelitate. Poftele sexuale, ale stomacului, ale ego-ului sunt cele care îi conduc pe oamenii de astăzi. Înșelătoria, viclenia, răutatea – sunt unelte pentru mulți ca să obțină ceea ce își doresc. Banii și stăpânirea fac milioane de victime. Religia văzută greșit, ca formă de stăpânire, ucide. Cum întoarcem capul dintr-o parte în alta, vedem doar durerea adusă de poftele iraționale ale oamenilor. De ce să îți dorești miliarde?
De fapt dacă îi dai unei vaci sau unui câine un vas cu apă și unul cu agheasmă – bea fără să facă vreo diferență. Dacă pâinea e sfințită sau nu, animalul nu se uită. Și cred că aici, în acest punct, am ajuns să fim fără minte, alăturându-ne dobitoacelor. Foamea mea justifică orice răutate, plăcerea mea justifică durerea altuia, averea mea justifică foamea multora — dar mai ales: nu mai avem nimic sfânt. Nu mai vedem pâinea ca darul lui Dumnezeu. Nu respectăm sfințenia.
Pentru om mai sunt sfinte, într-un sens figurativ, doar propriile lui nevoi. Și ca un animal credem că doar ceea ce vedem cu ochii există. Bogățiile din fața noastră, bunul altuia, aspectul nostru fizic. Lumea de dincolo nu există atâta timp cât nu o vedem.
Să deschidem ochii spre lucrarea lui Dumnezeu cu noi și cu întreaga creație, învățând zi de zi să fim acei oameni pe care Dumnezeu i-a creat și recreat pe cruce, acei oameni care nu uită chemarea ce le-a fost adresată de Dumnezeu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
