Manipulare prin falsificare

In ultimul timp, pentru un anumit tip de specimeni implicati in politica a devenit o moda de prost gust – care evolueaza uneori intr-o obsesie demna de o cauza mai buna – de a-si face debutul si in ale stiintei. Dorinta unor asemenea personaje de a scrie tratate stiintifice, de a sustine teze de doctorat n-ar trebui sa provoace repulsie, daca atare indeletniciri n-ar purta amprenta onorarii unor comenzi politice. Din pacate, in unele cazuri, atare scopuri sunt mai mult decat evidente. Cazul lui Victor Stepaniuc, unul din liderii Partidului Comunistilor din R. Moldova, este foarte edificator in acest sens.

Reamintim cititorilor ca Stepaniuc si-a facut debutul in domeniul cercetarii istorice prin intermediul scandaloasei lucrari „Statalitatea poporului moldovenesc” (Chisinau, 2005), care s-a adeverit a fi – pe langa distorsionarea brutala a unor adevaruri istorice – un plagiat notoriu. Subsemnatul a demonstrat atunci cu lux de argumente acest furt intelectual fara precedent in istoriografia de la noi.
Cu toate acestea, autorul Stepaniuc n-a renuntat la ideea de a-si lua doctoratul in baza unei atare „scriituri”. Este adevarat ca scoaterea in vileag a plagiatului de proportii a produs anumite blocaje in implementarea operatiunii de sustinere a doctoratului. In felul acesta, „evenimentul” s-a produs tocmai peste doi ani dupa publicarea scandaloasei monografii, la 30 noiembrie 2007. Intrucat reactiile plagiatorului au fost mai mult decat maladive in legatura cu elucidarea furtului intelectual – a facut atacuri obscene la persoana -, ne-am vazut obligati sa ne ocupam si de teza aspirantului la titlul de doctor in istorie, V. Stepaniuc. In baza a doua recenzii (a subsemnatului si a Institutului de Istorie a Totalitarismului de la Bucuresti), Consiliul de experti in politologie, sociologie, filozofie si istorie al CNAA (Consiliul National de Acreditare si Atestare) a respins teza de doctor in istorie a lui Stepaniuc. Au urmat doua saptamani de „lucru profilactic” cu cei cinci membri ai Consiliului specializat, care au indraznit sa-i acorde „bile negre” aspirantului la titlul de doctor in istorie si, in consecinta, trei din cei cinci savanti „rebeli” si-au schimbat optiunea initiala, asa incat ,, in cadrul unei votari repetate”, s-a decis sa i se acorde lui V. Stepaniuc titlul de doctor in istorie.
Acest caz, fara precedent in istoria CNAA, s-a produs cu ceva mai bine de un an in urma. Din acel moment si pana azi, „proaspatul” doctor in istorie, pe post de vicepremier, s-a apucat si mai vartos de treaba. Cu siguranta, despre ispravile ministrului-doctor pe taramul eradicarii dusmanului „intern” al statalitatii moldovenesti, cineva ar putea scrie o ditamai teza de doctorat.
Respectivul demnitar acorda o atentie deosebita noilor sai colegi de breasla – istoricilor, pentru care are o dragoste patimasa. Numai cat face decizia ca mai multe facultati de istorie sa fie lipsite de dreptul de admitere la anul I, fapt care va conduce, in mod inevitabil, la disparitia acestora.
In „palmaresul” sau se mai inscriu si alte ispravi care i-au asigurat „notorietatea” si l-au consacrat ca pe unul dintre cei mai aprigi luptatori cu „dusmanii” statalitatii: lichidarea unor institutii academice, inclusiv a Institutului de Istorie si a celui de Arheologie, prin intermediul unor comasari neinspirate; instituirea unei cenzuri draconice in procesul elaborarii manualelor scolare, care a avut drept consecinta colaterala excluderea mai multor edituri private din competitia pentru elaborarea si tiparirea acestora. Implementarea unui curs de istorie agramat si politizat pana la refuz in invatamantul preuniversitar – asa-numitul curs de istorie integrata -, care reproduce in mod fidel numeroase teze inepte si monstruoase cominterniste cu referire la istoria noastra nationala, constituie, cu siguranta, „apogeul” in cariera sa de om politic si de „istoric”.
Luand in considerare aceasta „grija parinteasca” pentru breasla istoricilor, „vegherea” neincetata a dansului asupra „puritatii” stiintei istorice de la noi si multe alte „ispravi” ale sale, am decis sa revenim la recenzarea tezei de doctor in istorie a „colegului” V. Stepaniuc, teza care poarta genericul „Evolutia statalitatii moldovenesti in epoca contemporana”.

(Va urma)

Ion Varta,
doctor in istorie