Care este semnificația întoarcerii lui Alexei Navalnîi în Rusia, în ciuda amenințărilor care-i fuseseră transmise de la Moscova, cum că va fi arestat pe loc. Și care sunt opțiunile realiste ale lui Vladimir Putin, care face tot posibilul nu doar să-l reducă la tăcere pe criticul său, dar și să-l delegitimeze definitiv? O analiză făcută de analistul Mark Galeotti, pentru The Spectator.
„Omul fără nume este acum prizonier cu un număr. Alexei Navalnîi, liderul opoziției ruse otrăvit de ofițerii de securitate în august, a zburat ieri la Moscova și a fost arestat imediat. Rămâne de văzut dacă este vorba despre o capturare și o eliberare simbolică sau un semn că Kremlinul intenționează să-l îngroape – literal sau metaforic – în sistemul său penitenciar.
Kremlinul a făcut cu siguranță tot ce a putut pentru a face ca întoarcerea sa să fie un eveniment media. El trebuia să ajungă pe aeroportul din Moscova, Vnukovo, unde o mulțime de jurnaliști, susținători și polițiști anti-revoltă s-au îngrămădit, în așteptare. La fața locului s-a aflat și un grup de oameni veniți ca la apel, pe post presupuși fani ai unei personalități media rusești care, judecând după feed-ul său de pe Instagram, nu se aștepta la acest tip de primire. Totul pentru a tulbura apele.
Chiar și așa, asta a fost o fentă. În ultimul moment, a fost anunțată o „problemă tehnică” cu plugurile de zăpadă ale aeroportului, iar zborul lui Navalnîi a fost deviat către aeroportul Șeremetievo din Moscova, la nord de Vnukovo. Pentru orice eventualitate, autoritățile au închis și autostrada Leningradskoie, care duce la Șeremetievo. Navalnîi a fost reținut la controlul pașapoartelor și programat la judecată pe 29.
Cu cât Kremlinul simte că trebuie să recurgă la astfel de subterfugii și cu îl presează mai mult pe Navalnîi – care a fost arestat pe motiv că nu a respectat condițiile de probațiune pentru o acuzație adusă în timp ce era în convalescență în Germania – cu atât sunt mai afirmațiile sale cum că este o figură lipsit de importanță.
Nu ar trebui să-i supraevaluăm profilul: chiar și după otrăvire, mulți ruși nu știu cine este, iar mulți alții încă repetă papagalicește versiunea de pe TV a guvernului: că este un oportunist sau o marionetă străină și că și-a înscenat otrăvirea ca pe o cascadorie publicitară.
Cu toate acestea, faptul că omul căruia Vladimir Putin nu-i poate spune pe nume – el este orice, de la „pacientul din Berlin” până la „acel individ pe care l-ați menționat” – a reușit, deși a fost practic mult timp tabu pe televizor, să facă astfel de lucruri, reprezintă în sine un triumf. Pe rețelele de socializare, în proteste de stradă, prin videoclipurile de pe YouTube care evidențiază corupția oficială (atât în dimensiunea sa amuzantă, cât și în cea infracțională), Navalnîi a dus mesajul privind despre ipocrizia și venalitatea regimului Putin și a construit o platformă politică în jurul acestuia.
Pentru o lungă perioadă de timp, a fost într-o anumită măsură tolerat ca orice altceva, ca un gest simbolic față de politica democratică pe care regimul a pretins că o susține. Când Navalnîi a vrut să se opună lui Serghei Sobianin, în alegerile pentru primăria Moscovei, Sobianin a susținut ideea de a i se permite să candideze. Știa că, dacă îl va învinge pe Navalnîi, victoria îi va oferi o legitimitate pe care nicio alegere falsificată nu ar putea-o oferi.
Dar Navalnîi a început să devină mai periculos tocmai când pofta de risc a lui Putin scădea. Inițiativa sa privnd „votul inteligent”, care a încurajat votul tactic în favoarea oricui – independent, comunist, naționalist – se afla cel mai bine plasat pentru a-l înlătura pe candidatul partidului Rusia Unită, al Kremlinului, a fost pe cât de periculoasă pe atât de simplă. Având în vedere alegerile parlamentare din toamnă, trebuia făcut ceva și acel ceva era o tentativă de asasinat.
I s-ar fi putut acorda azil și, fără îndoială, compensații sau funcții confortabile oriunde ar fi dorit. Cu toate acestea, s-a întors și, într-o conferință de presă improvizată la sosire, a spus că, deși Germania este o țară excelentă, pentru el aceasta a fost cea mai fericită zi din ultimele cinci luni.
Aceasta este atât o vitejie de cea mai înaltă spiță, cât și un calcul politic inteligent. Nu ar fi putut fi o forță reală în politica rusă, darămite liderul opoziției față de Putin, dintr-un exil confortabil. A demonstrat disponibilitatea de a rezista unui regim care a încercat să-l omoare. Dacă supraviețuiește, autoritatea morală pe care o câștigă nu-i poate fi negată. Dacă, Dumnezeu ferește, nu, atunci el va fi un alt nume în șirul roșu strălucitor al martirilor din Rusia. Dacă îi vor da drumul, va fi din nou în joc. Dacă nu, atunci Kremlinul a arătat că, în ciuda dezinteresului afișat, de fapt se teme de omul fără nume.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
