Trebuie să avem întotdeauna limpede în minte că Mesia, pentru poporul ales, era înțeles ca un lider militar, gata să răstoarne orice putere a lumii și să ofere supremație poporului Său. Aici, în acest punct, se poate explica de ce anume au ales eliberarea lui Baraba, despre care se știe că făcuse parte din organizatorii unor revolte publice.
Împărăția lui Dumnezeu pentru poporul ales însemna în timpul lui Iisus un imperiu mai puternic decât cel roman. De acolo și apelativul „Fiul lui David”, pentru că așa cum știm, David a fost un rege care a întărit regatul evreilor, iar seminția lui va ajunge pe tronul veșnic al împărăției.
E suficient să ne amintim cum Irod hotărâse uciderea pruncilor din Betleem, la nașterea lui Iisus, ca să înțelegem și mai limpede cum interpretau oamenii de atunci venirea lui Mesia, a Împăratului promis. E clar că Irod își simțea tronul în pericol, dacă ar fi știut care era de fapt tronul lui Iisus, într-o împărăție veșnică ce nu se amesteca cu conducerile acestei lumi, probabil că nu ar fi provocat acea tragedie.
Dar Iisus îi spune lui Pilat ceea ce iudeii nu erau pregătiți să audă: că împărăția Lui nu e din lumea aceasta. Și Irod pare să înțeleagă și să accepte acest lucru mai mult decât mai-marii iudeilor, motiv pentru care își dorește să Îl elibereze pe Iisus. Dacă ar fi crezut ca iudeii, că Iisus își dorește tronul lui Irod și un război cu romanii, nu ar fi stat nicio secundă pe gânduri, ci l-ar fi trimis la moarte înainte chiar să i se ceară acest lucru.
Că toată judecata lui Iisus s-a făcut în jurul așteptării lui Mesia o vedem și din vina atârnată pe cruce: „Iisus din Nazaret, regele iudeilor” (INRI).
An de an avem la dispoziție Postul Mare să reflectăm la aceste judecăți asupra lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și să analizăm dacă noi am înțeles în ce fel Iisus e Împăratul nostru. Suntem astăzi de multe ori în situația în care credem, ca cei de atunci, că rolul lui Iisus e unul care ne convine nouă. De la vindecarea bolilor la rezolvări financiare, Îi cerem lucruri care nu sunt întotdeauna potrivite cu ceea ce ar trebui să rezume credința noastră. Istoria în schimb ne arată un lucru extrem de dur: neînţelegerea planului lui Dumnezeu duce la coruperea credinței și la situații fără ieșire.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne deschidă mintea spre marea Sa lucrare în lume, iar acolo unde limitele noastre ne opresc, să cerem întărirea credinței.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
