Michelangelo – artistul poreclit „Divinul”

După întoarcerea la Florența, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488, este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florența aparținând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioadă, acesta, împreună cu fratele său David, executa frescele din Biserica „Santa Maria Novella”. Totuși, dorința de a lucra în marmură nu-l părăsește; are paisprezece ani când începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici, supranumit Il Magnifico, conducătorul politic al Florenței. În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a-i cunoaște pe artiștii care veneau la curte, devenită un centru important de cultură umanistă. Printre aceștia se afla și poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo poartă discuții despre Homer, Virgiliu, Dante și Petrarca.

Michelangelo va locui la familia Medici între anii 1489-1492. În această perioadă realizează „Lupta centaurilor” și „Madona della Scala”. După moartea lui Lorenzo Magnificul, părăsește palatul și se întoarce la casa părintească. Florența traversează în acea vreme o perioadă tulbure și Michelangelo pleacă pentru un an la Veneția, după ce s-a oprit pentru un timp în Bologna, unde are ocazia să admire operele lui Jacopo della Quercia și realizează trei sculpturi pentru Catedrala „San Petronio”. Se întoarce la Florența în 1495, odată cu restabilirea păcii, și – în timp ce Savonarola condamna în predicile sale luxul și imoralitatea – Michelangelo realizează sculptura „Il bambino”. În anul 1496 se duce pentru prima dată la Roma, unde primește câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario și a bancherului Jacopo Galli printre care si Bachus beat. Sculptează pentru Bazilica „Sfântul Petru” celebra „Pietà”, a cărei frumusețe îi va face pe contemporanii artistului să-i recunoască geniul. În anul 1501, revenind la Florența, realizează statuia lui David, precum și alte opere de sculptură și pictură, printre care „Tondo Doni” și „Tondo Pitti”, care trezesc admirația concetățenilor săi.

Papa Iuliu al II-lea îl însărcinează în 1508 cu pictura bolții Capelei Sixtine din Palatul Vatican, proiect gigantic la care Michelangelo va lucra timp de patru ani.

În anii următori, Michelangelo se dedică realizării decorațiilor pentru fațada Bisericii „San Lorenzo” din Florența, rămase însă în stare de proiect, și construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. În anul 1534, papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde Michelangelo va rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Când, la 31 octombrie 1541, papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura, toți cei prezenți au rămas uimiți în fața tabloului apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de figura lui Iisus-Judecătorul Suprem. Nu au lipsit nici vocile de dezaprobare ale celor care au fost revoltați de goliciunea personajelor, considerând opera ca pe o blasfemie.

În anul 1549 a fost numit de papă arhitect-șef și constructor al Bazilicii „Sfântul Petru”, pentru a continua construirea catedralei, începută de Bramante. Până la sfârșitul vieții, Michelangelo se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția palatului Farnese, execută planurile pentru sistematizarea pieței Capitoliului și pentru cupola Bazilicii „Sfântul Petru”. Ultimele sale sculpturi tratează din nou tema „Pietà” (pentru Domul din Florența și altele). Michelangelo Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorinței artistului, corpul său va fi dus la Florența, unde va fi depus într-o criptă a Bisericii „Santa Croce”.