Mihai Ghimpu, groparul PL

Este şi cazul politicianului care, cică, luptă din 1988 împotriva comunismului şi pentru românism, deşi toată lumea ştie că s-a aflat mai mereu în umbra fratelui său până la moartea acestuia din urmă. Un politician pe nume Mihai Ghimpu.
Acest element a lăsat dintotdeauna impresia unui om cu mari probleme la mansardă, adică, de fapt, descreierat de-a binelea. Nu voi repeta acum toate „perlele” sale emise, probabil, în momente de străfulgerare cosmică, însă voi spune că acestea, la fel ca şi comportamentul său de bufon, au făcut foarte mult rău imaginii cauzei pe care trogloditul infect de la Coloniţa pretindea că o apără şi chiar o conduce.
Lui Ghimpu (nu pot să-l numesc „domn” pe acest pitecantrop) ar trebui să i se spună, pentru că nu şi-a dat seama singur, că în toţi aceşti ani, a fost tolerat, nu respectat. A fost acceptat aşa cum e, pentru că nu exista altcineva. Filat, Lupu, Diacov sau Plahotniuc nu se calificau la poziţia de lider al unui partid care să întruchipeze mişcarea de eliberare naţională. Nici Ghimpu, într-o situaţie normală, nu s-ar fi calificat. Dar noi nu traversam o situaţie normală atunci când Ghimpu şi-a scos la bătaie nepotul ca acela să-i asigure o carieră politică reală. După 4 aprilie 2005, când Roşca a început să-şi dea arama pe faţă şi şi-a pierdut susţinerea, toţi susţinătorii cauzei naţionale erau derutaţi. Apoi a apărut Ghimpu, dar mai ales a apărut Chirtoacă. Şi lumea s-a orientat spre Chirtoacă. Şi, implacabil, şi spre Ghimpu. Pentru că unde era Chirtoacă, acolo era şi Ghimpu. Lumea l-a respectat, votat, şi urmat întotdeauna pe Chirtoacă, iar Ghimpu a fost tolerat, pentru că era şi el pe acolo, ca scaiul de oaie, ca o râie, şi nu puteai să scapi de el. E suficient pentru oricine să ia cifrele, să compare popularitatea lui Chirtoacă şi pe cea a lui Ghimpu în toţi aceşti ani.

Într-un fel, Ghimpu s-a prins că ceva nu e în regulă. Altfel nu şi-ar manifesta frustrările atât de intens şi cu atâta ură. El a obligat Biroul Politic al PL să-i retragă sprijinul politic ministrului Apărării, Anatol Şalaru, care este şi vicepreşedinte al partidului. De ce? Deoarece Şalaru a îndrăznit să-şi pună întrebările: De ce Mihai Ghimpu a luat doar 1,8 la sută la alegerile prezidenţiale, candidând cu o platformă unionistă? Mai merită Ghimpu să fie preşedinte al partidului? Şalaru a vrut ca la aceste întrebări să răspundă delegaţii la un congres extraordinar al PL. Evident, Ghimpu nu vrea să-şi piardă funcţia, unicul lucru care dă sens tristei sale vieţi. Prin urmare, pe 17 decembrie urmează să aibă loc Consiliul Naţional al PL, unde Ghimpu va cere demiterea lui Şalaru din funcţia de vicepreşedinte al partidului. El vrea să scape, de fapt, de primul fondator al partidului pe care îl conduce, numit „Partidul Reformei”, în 1993. Şi de un ministru al apărării pro-NATO, curajos şi energic. Care, fără îndoială, poate avea păcatele lui, la fel ca noi toţi, însă nu cred că voia să rupă sau să vândă partidul, cum a urlat Ghimpu luni, la şedinţa de birou politic. A cărui plecare din funcţie ar însemna un grav recul în apropierea noastră de Occident. Cum se împacă asta cu programul politic şi, mai ales, cu programul electoral al PL?

Dezaxatul preşedinte al PL se face a nu vedea că faptele sale sunt pe placul preşedintelui ales, Igor Dodon, care a salutat public decizia lui Ghimpu de a-l demite pe Şalaru din funcţia de partid pe care o are. Tot Dodon îşi doreşte să-l demită pe Şalaru de la şefia Ministerului Apărării, iar retragerea susţinerii de partid pentru actualul ministru îi vine ca o mănuşă turnată şefului socialiştilor.
Tot Dodon ar aplauda frenetic spusele lui Ghimpu dintr-o şedinţă de partid a cărei înregistrare a fost publicată de portalul Infoprut. În acea înregistrare, Ghimpu le spunea colegilor săi că el le va interzice tinerilor membri ai PL să mai participe la manifestări unioniste şi să fie membri ai organizaţiilor unioniste de tineret.

De fapt, Ghimpu pare să acţioneze exact aşa cum îşi doreşte Dodon. El seamănă tot mai mult cu agentul rus şi groparul PPCD Iurie Roşca. Şi Ghimpu, aşa handicapat mintal cum e, e totuşi un gropar. Groparul PL.