Miniștrii de externe ai Azerbaidjanului și Armeniei, Jeihun Bairamov și Ararat Mirzoian, se vor întâlni astăzi la Geneva pentru a discuta despre un acord de pace între cele două țări. Aceasta va fi a doua lor întâlnire de la ciocnirile violente de la graniță din 12-14 septembrie.
Înainte de aceasta, la 19 septembrie, miniștrii de externe s-au întâlnit în marja Adunării Generale a ONU de la New York, sub medierea secretarului de stat american Anthony Blinken.
În ajun, premierul Nikol Pashinyan a declarat într-un interviu acordat televiziunii publice armene că la Geneva, la aproape doi ani de la încheierea războiului de 44 de zile, miniștrii de externe vor începe pentru prima dată (!) să discute textul unui acord de pace între Armenia și Azerbaidjan. Pashinyan a subliniat că este gata să își pună semnătura pe el dacă versiunea finală a acordului este în interesul Armeniei.
În cadrul aceluiași interviu, premierul armean a declarat că există ideea de a nu include problema Karabahului în textul acordului de pace, iar partea armeană este pregătită să fie de acord cu acest lucru. Potrivit acestuia, “statutul Nagorno-Karabah” ar putea face obiectul unei discuții separate între Azerbaidjan “și liderii aleși de Nagorno-Karabah”.
Prin urmare, se pare că liderii armeni sunt gata să renunțe oficial la pretențiile teritoriale asupra Azerbaidjanului și să semneze un acord de pace bazat pe recunoașterea reciprocă a integrității teritoriale, care este în conformitate cu cele cinci principii propuse Armeniei de partea azeră.
Pashinian a mai declarat că niciuna dintre superputerile lumii, inclusiv SUA, UE și Rusia, nu este pregătită să recunoască independența Karabahului și nici faptul că acesta face parte din Armenia.
Pașinian a declarat că este pregătit să semneze documentul
“Ar fi trebuit să informez publicul armean despre acest lucru din timp”, a subliniat Pashinyan, adăugând că Armenia nu are altă cale decât să renunțe la pretențiile sale teritoriale față de Azerbaidjan.
La prima vedere, aceste declarații ale lui Nikol Pashinyan pot fi considerate un semn pozitiv, deoarece renunțarea Erevanului la pretențiile sale teritoriale față de Baku înlătură cel mai important obstacol în calea păcii în regiune.
În același timp, este dificil de spus cât de sinceri sunt liderii armeni în declarațiile lor și în ce măsură este realistă posibilitatea încheierii rapide a unui acord de pace bilateral. Ceea ce este clar este că ambele părți au început în sfârșit să lucreze la acest subiect, ceea ce înseamnă că există un text de lucru al unui tratat.
Singura întrebare este de cine – Rusia sau Occident – a fost redactat?
Oficial nu se știe nimic despre el, dar o analiză a proceselor din ultimele săptămâni sugerează că este vorba despre un text negociat la Bruxelles, mediat de Charles Michel, președintele Consiliului Uniunii Europene și susținut de Statele Unite.
Sunt SUA și UE în spatele elaborării documentului?
Potrivit informațiilor postate recent de unul dintre canalele armenești de pe Telegram (veridicitatea acestora nu a fost confirmată), există două proiecte de acord de pace, unul prezentat de Bruxelles și celălalt de Moscova.
Versiunea “Bruxelles” nu spune nimic despre Karabah și menționează deschiderea tuturor comunicațiilor între Azerbaidjan și Armenia, inclusiv a drumurilor și căilor ferate care duc la Nakhchivan.
Versiunea rusă menționează Karabah, dar subliniază că această problemă poate fi abordată mai târziu, când se va ajunge la o “pace durabilă” în regiune.
De asemenea, versiunea “Moscova” a tratatului de pace reflectă prevederea circulației între Azerbaidjan și Nakhchivan sub controlul polițiștilor de frontieră ruși, dar utilizarea controlului vamal la frontieră rămâne o problemă deschisă.
Potrivit unei surse de rang înalt de la Baku, versiunile prezentate atât de Bruxelles, cât și de Moscova, conțin unele clauze care nu satisfac Azerbaidjanul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
