Mircea Bobînă la doar 23 de ani este regizor, editor, actor, scenarist, fotograf și are deja 20 de filme în spate, dintre care „2π”, „Orașul din piatră albă” premiate de Uniunea Cinematografiei din Republica Moldova, filmul „Taci!” premiat la Festivalul de scurtmetraje „Eu cu cine filmez” și filmul „Deja Vu” premiat la Festivalul „Youth-Produced Videos about Migration and Diversity Plural+”.
– De ce ai ales anume acest domeniu?
– Așa cum majoritatea lucrurilor mi se întâmplă spontan, ca și faptul că am făcut parte dintr-o trupă rock, fratele m-a sfătuit să încerc să merg la regie. Iar după ce am trecut examenul la Academie, pur și simplu m-am îndrăgostit de filme și cred că am marele noroc să fac ceea ce-mi place.
– Cum au fost anii de studenție?
– Primul an la Academia de Arte îi fain, întâlnești alți oameni nonconformiști și afli că nu ești unicul „pierdut” în lumea asta. Al doilea an, dai de indiferență, erau momente când profii nu veneau la lecții și noi nu veneam, fiindcă ei nu veneau și viceversa și astfel s-a creat un perete între noi, ca în Pink Floyd. Așa îți dai seama că trebuie să faci totul singur. Criza a apărut când ne-am trezit în fața indiferenței și libertății și nu știam ce să facem, eu am început să frecventez workshopuri ca să mă documentez mai bine.
– Ce performanțe ai avut până acum?
– Păi pentru mine cele mai importante performanțe sunt scurtmetrajele pe care am avut ocazia și posibilitatea să le fac, plus faptul că am participat la mai multe festivaluri în Europa. Vreau să realizez ceea ce mi-am pus ca scop, și anume, să fac filme pe care să le poată vedea toată lumea, să-și spună părerea și poate să învețe ceva din ele. În film nu încerc să spun oamenilor ce e bine și ce e rău, căci viața este foarte complexă și de foarte multe ori mi-am dat seama că părerile și concluziile îmi erau date peste cap, astfel încerc să provoc oamenii să reflecte asupra unei probleme, iar concluzia să și-o facă singuri.
– Ce poți spune despre cinematografia din Moldova?
– Ea există, dar mai degrabă la etapa de embrion, în schimb lumea este dornică de filme, în special tinerii.
– La ce festivaluri și concursuri ai participat, care te-a marcat cel mai mult?
– Festivalul National de Film „7 ARTE", primul la care am participat, datorită profesorului Vlad Druc și care m-a motivat să mă implic mai departe, după care a urmat un șir mare de festivaluri în care mă implicam deja individual, precum Festivalul de Piatră, de la Piatra-Neamț sau Festivalul Internațional „Eu cu cine filmez?” la care filmul meu „Taci!” a fost apreciat cu calificativul „Cel mai bun montaj”, aceasta fiind prima mea producție.
– Ce zic vest-europenii despre cinematografia din R. Moldova?
– În cadrul workshopului „Interaction” din Serbia, la care am participat ca montator, am avut o seară de prezentări a țării de origine și eu le-am arătat filmul „Plictis și inspirație” de Igor Cobîleanschi. Atunci când am întrebat dacă cineva a văzut vreodată vreun produs cinematografic din Moldova, în sală s-a așternut o tăcere politicoasă.
– Ai avut vreodată susținere din partea statului?
– Bursa este singura susținere… În rest, de tehnică facem rost prin prieteni, o închiriem, la început actorii jucau gratis, pentru a ne ajuta să ne lansăm, dar acum ne simțim obligați să-i remunerăm. „Moldova-Film”, care ar trebui să ne ajute, mai mult ne pune bețe-n roate. Tinerilor regizori le este frică să meargă cu un scenariu la ei, fiindcă riscă să fie folosiți și pot să-și piardă drepturile de autor… Ne oferă spații și tehnică foarte scumpe, deși au multe posibilități să ne ajute.
– Cu ce te ocupi la momentul de față?
– Lucrez la o coproducție moldo-germană, Robert Bosch Co-Production Prize, la care voi aplica cu un scenariu de ficțiune. Premiul este de 70.000 euro. Dacă trec preselecția, voi merge în Germania și va trebui să le prezint proiectul meu și să-i conving că anume eu merit ajutorul lor financiar.
– Succese!
– Mulțumesc!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
