Nu este artist emerit al R. Moldova și nici nu a primit medalii de aur de la președintele țării. Totuși, ceea ce are de spus artistul Mitoș Micleușanu este demn de luat aminte. Despre planurile sale de viitor, situația culturală și politică din R. Moldova, despre punctele noastre forte și slabe, ne vorbește într-un interviu acordat pentru TIMPUL.
– Cu ce vă ocupați în prezent? Ce se întâmplă cu proiectul „Planeta Moldova”?
– În prezent lucrez la o nouă carte, începută acum doi ani, plus un scenariu de film. Am activitățile împărțite, în funcție de seriozitatea și importanța lor pe termen lung. „Planeta Moldova” este în permanentă schimbare, există deja o structură pentru proiectul „Ungheni – Kostiujeni”, un fel de continuare la „Nekrotitanium”, dar care va funcționa și separat. Dar toate la timpul lor.
– Filmul la care lucrați este unul de lungmetraj? Care este subiectul, în linii mari?
– Filmul este un domeniu care mă atrage tot mai mult, am realizat câteva scurtmetraje, dar și experimente video care m-au ajutat să înțeleg mai bine domeniul și acum mă concentrez tot mai mult pentru un lungmetraj. Nu vreau să povestesc mai mult despre acest proiect, fiindcă sunt superstițios. În afară de asta, programul meu e unul total imposibil, trebuie să gestionez câteva proiecte paralele, mai sunt și muzici, emisiuni TV. Prin urmare, nu e deloc simplu. Totul e cu atât mai greu, cu cât trebuie să renunț la multe lucrări, nu mai am timp să realizez doar „chestii simpatice”. Trebuie să „miște mințile”, aceasta este preocuparea!
– Când ați plecat din Moldova? Ați făcut-o din cauza situației politice ori s-au deschis uși ce au favorizat plecarea dvs.?
– Nu am plecat niciodată din Moldova. Moldova e în mintea și inima mea permanent! În România am venit în 1990. Am plecat la studii, fiindcă a existat această posibilitate și am fost sfătuit să plec la Cluj-Napoca. Argumentele erau atmosfera de acolo, spațiul creativ și calitatea școlii. Clujul este al doilea oraș de suflet, după Chișinău.
– S-a schimbat Chișinăul timp de acești 14 ani de când ați plecat? Nu de alta, dar primăria tot repetă că este un oraș european…
– Problemele încep odată cu aprobările care se dau prea ușor la noi pentru construcții masive în spații care ar trebui protejate. Astfel încep defrișările, poluarea etc. E foarte trist atunci când un oraș verde, liniștit se transformă într-un spațiu betonat, gălăgios, haotic. Dar asta, din păcate, face parte din procesul de „urbanizare forțată”, unde corupția joacă cel mai distructiv rol. Vorbind despre un „oraș european” ajungem la obligația jurnaliștilor de a sancționa neiertător și perseverent toate abaterile de la norme, tranzacțiile dubioase la nivelul primăriilor și nănășismul din procuratură. Altfel, conceptul de „oraș european” este vehiculat mai departe, aiurea, doar pentru a păcăli în continuare omul de rând.
– Dar ce puteți spune despre locuitorii acestui oraș? Suntem pregătiți să locuim într-o capitală europeană?
– Dacă avem permanent îndoieli, niciodată nu vom fi „pregătiți să locuim într-o capitală europeană”. Însă aici intervine o problemă serioasă. Cum să devenim un oraș european fără să ne vindem sufletele? Cum să evoluăm fără să devenim niște roboți indiferenți, niște dependenți de consum? Este necesar un aparat de gestionare al resurselor, un sistem matur, asumat și bazat pe înțelepciune. La noi, însă, „tradiția politică” cere să-ți lași înțelepciunea jos dacă vrei să ajungi sus. Oricum, paradoxul este etern: cel înțelept nu caută putere cu orice preț. El nu intră în politică, motiv pentru care înțelepciunea și politica sunt în conflict permanent.
– Scriați anterior despre „cultura minoră” de care se lamentează mulți basarabeni. Ce elemente ne lipsesc cu desăvârșire și stau în calea dezvoltării culturale a R. Moldova?
– Nu este vorba doar de basarabeni, vorbim de români, în general. Avem o părere proastă despre noi, iar această părere nu ne prea ajută, nu funcționează terapeutic. Suntem delăsători și ne mulțumim cu puțin. Și nici nu e vorba de „puținul înțeleptului”. Vorbim despre voința de a răzbate, voință pe termen lung. Sunt multe fluctuații excesive. Astăzi avem planuri mărețe, mâine spunem că nu va ieși nimic sau că nu are sens. Ne demoralizăm destul de repede, iar de aici și sentimentul de stagnare și dezamăgire. Dacă nu ne educăm și nu ne fortificăm spiritul de învingător, nu vom evolua prea mult în plan social.
La capitolul cultural nu văd piedici. Avem resurse, avem condiții, poate e nevoie de mai mult curaj, de mai multe experimente, inovații, dar nu e ușor deloc, fiindcă într-un spațiu unde preocuparea de bază este supraviețuirea financiară, e complicat să fim optimiști și să avem poftă de creație. Singura salvare este încăpățânarea și munca, pe cont propriu sau în grupuri creativ restrânse. Timpul trece oricum și mai târziu nu va mai interesa pe nimeni că nu ai făcut ce ți-ai dorit, fiindcă nu ai avut finanțe. Rezultatul contează, nu explicațiile…
– Dacă ați observat, în ultima perioadă se organizează numeroase festivaluri, iar inițiatorii nu sunt neapărat din capitală. Mai mult, fiecare localitate își dezvoltă propria sărbătoare, cu excepția hramului. Putem spune că acesta este un pas mic-mare spre europenizare?
– Sigur, sunt binevenite evenimentele, festivalurile etc. Ele dezmorțesc, trezesc inițiativă, pofta de a face ceva. Și nu trebuie să privim Europa, de parcă ar fi un orizont, un munte, sau un tărâm îndepărtat. Asta nu ne ajută. Noi suntem în Europa demult, avem multe de spus și de făcut. Este incorect să ne simțim complexați sau neimportanți. Fiecare popor are importanță și influență. Indiferent în orice țară am pleca, dacă am sta mai mult de zece ani, am descoperi dedesubturi neplăcute, disfuncții sociale sau de comunicare. Hai să nu împărțim lumea în două: „Civilizație și noi”. Civilizația este doar un termen, precum democrația sau adevărul. Totuși, există state organizate, sisteme eficiente, cetățeni care sunt conștienți că de atitudinea lor depinde evoluția socială.
– În încheiere, știm cu toții că se apropie o perioadă foarte importantă pentru R. Moldova. Vorbesc acum de semnarea Acordului de Asociere, care ar putea genera anumite provocări. Ați putea să adresați un mesaj basarabenilor, dar și conducătorilor țării în acest sens?
– Conducătorii să înțeleagă că își cimentează numele și statutul în funcție de deciziile lor și de capacitatea de sacrificiu. Lentoarea, eschivarea sau nesiguranța lor condamnă și societatea la lentoare și nesiguranță. Situația este complicată și, evident, presiunea este mare, dar, cum am mai spus, rezultatele contează nu explicațiile și lamentațiile. Dacă nu avem reacție, mereu se va găsi cineva să ne pălmuiască și să dispară. Hai să nu ne pălmuim singuri prin decizii politice slabe, prin nehotărâre și ezitare. Să fim sinceri, rușii nu au simț politic civilizat, ei au orice altceva – simț literar, artistic, cinematografic, metafizic -, dar numai politic nu au. Ei au rămas captivi într-o metodologie expirată, bazată pe aroganță, șantaj și agresiune. Astfel nu-i traumatizează din inerție doar pe cei din jur, dar se traumatizează în continuare pe ei, își fac un mare deserviciu, fiindcă nu vor să-și asume marile erori pe care le-au tot făcut de-a lungul timpului. Situația noastră este cu atât mai dificilă cu cât trebuie să ne raportăm la statele care au o atitudine politică sănătoasă, o tradiție în acest sens, dar să și păstrăm relații normale cu rușii, fără să ne lăsăm șantajați și speriați, fiindcă nu vom reuși nimic. Dar să nu ne lăsăm șantajați și speriați de ei, fiindcă nu vom reuși nimic. Vom stagna mai departe și vom fi dominați, furați și păcăliți. Prin urmare, Acordul de Asociere RM-UE este obligatoriu, indiferent de provocări. Deciziile noastre de azi asigură nivelul de trai al celor de mâine. Dacă ne place nivelul la care ne aflăm, înseamnă că suntem spălați pe creier, sedați, ignoranți. Criza din Ucraina este o altă convulsie rusească, o altă mare eroare etc. Șansele de a ieși curați și nevătămați sunt zero. Asta ne va afecta și pe noi și pe mulți alții, dar tocmai acum este important să fim siguri de alegerile pe care le facem, tocmai când este mai dificil. E ca în ring – ai clipit la momentul nepotrivit și te-ai trezit pe jos. Trebuie să fim conectați și activi, permanent la tot ce se întâmplă, jurnaliștii, după cum spuneam, toată lumea care gândește trebuie să se implice, să fie în priză, altfel ne vom învârti în cerc mai departe… Iar cetățenii să nu mai promoveze atitudinea aia: „N-ai cu cine, n-ai de ce!”. Este o atitudine nocivă și total neconstructivă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
