Imediat după depunerea jurământului, Președintele Maia Sandu a conturat, cât se poate de clar și univoc, planurile sale politice pe termen mediu – acestea rezumându-se la dizolvarea actualului Parlament și organizarea alegerilor anticipate.

Unul din argumentele PAS este că în Parlamentul actual sunt traseiști care, într-un an și ceva, au reușit să treacă prin trei fracțiuni. „Problema acestei ţări nu este un guvern, oricât de profesionist ar fi, problema acestei ţări este cel mai corupt Parlament din istoria ţării, care nu va lăsa ca acest guvern să funcţioneze” (Declarație PAS, 27 ianuarie 2021).

Desigur că ar fi loc de discuții dacă anume acest parlament este „cel mai corupt Parlament din istoria ţării”… Analizând obiectiv toate parlamentele din ultimii 30 de ani, am putea constata că legislativele anterioare nu au fost cu nimic mai breze decât actualul. Nu cred că este cazul să ne întoarcem cu trei decenii în urmă, fiind suficient să ne aducem aminte de Parlamentul anterior, cel votat în 2014, unde PLDM, din care făcea parte și Maia Sandu, a votat un guvern alături de PL, după care a votat un alt guvern alături de Voronin (Gaburici, cu Maia Sandu ministru), iar ulterior, după „ruperea„ PL-ului l-a votat pe I. Leancă, alături de „reformatorii liberali”. La fel de neunivocă este și afirmația că oricât de profesionist ar fi guvernul învestit, parlamentul „nu va lăsa ca acest guvern să funcţioneze”.

Nu există prea mari diferențe fundamentale între acel Parlament și actualul, elementul fundamental este că acum, după câștigarea alegerilor Prezidențiale, potențialul electoral al PAS-ului Maiei Sandu este net superior decât cel anterior.

Astfel, miza Maiei Sandu este destul de clară: anticipatele ar putea lăsa în afara Parlamentului principalii concurenți electorali ai PAS: PPDA, PDM și PRO-MOLDOVA. La fel de incerte sunt și șansele unioniștilor. Atitudinea PAS față de ei este exact ca în bancul cu Bulă și Ceaușescu „… una e politica externă și alta e politica internă”. Înainte de alegerile prezidențiale Maia Sandu declara: „Noi am reușit data trecută să obținem sprijinul unioniștilor și am toată încrederea că o să lucrăm și acum și o să obținem acest sprijin”, iar după alegeri… Igor Grosu „precizează” că PAS vrea să meargă singur în alegeri și le spune unioniștilor să-și facă un pol separat… Oricine înțelege jocurile politice de la Chișinău, pricepe ce agendă are PAS: să nu aibă unioniști pe liste, să nu aibă mesaje unioniste, dar mizând pe incapacitatea liderilor unioniști actuali să formeze un partid puternic, să-i determine pe votanții unioniști să voteze oricum cu PAS.

Astfel, dacă se va păstra aceasta dinamică, PAS ar putea deveni singurul partid pro-european din viitorul parlament. PAS ar putea să-și dubleze sau chiar tripleze numărul de deputați, pe care îi are în Parlament, dar chiar și cu acest potențial electoral ridicat, este foarte puțin probabil că partidul Maiei Sandu va reuși să acumuleze de unul singur 51 din procente pentru a învesti un guvern și pentru a fi la putere de unul singur.

Maia Sandu între Dodon și Usatîi

Un detaliu asupra căruia nu pot să nu mă opresc. Președinta Maia Sandu, pe cât este de clară și explicită în partea ce ține de provocarea alegerilor anticipate, este la fel de „prudentă” în enunțarea planurilor sale pentru o eventuală nouă guvernare. Până astăzi noi încă nu am auzit răspunsul la următoarea întrebare: cu cine intenționează președintele Maia Sandu să guverneze în viitoarea legislatura? Pe ce se bazează PAS, când își stabilește ca singur obiectiv politic alegerile anticipatele, de parcă automat după asta vom avea cel mai bun și cel mai „frumos” Parlament/Guvern din istorie?

În cele trei decenii de independență au existat mai multe exemple când cei care cereau anticipate, mai apoi erau „măturați” de la guvernare. Parlamentul Independenței (din 90), după demisia în corpore a liderilor de dreapta din prezidiul sovietului suprem, a mers la alegeri anticipate, unde majoritatea constituțională o dețineau agrarienii și socialiștii. Abia în 1998 s-a reușit formarea primului guvern pro-european (Guvernarea ADR). Mai apoi, aceeași lideri pro-europeni de la acea vreme, în dorința de a-l distruge pe Lucinschi, au modificat Constituția și au mers la alegeri anticipate, pe care comuniștii le-au câștigat cu majoritate constituțională și au guvernat timp de un deceniu. În 2009, Voronin deținea 59 de mandate în parlament, și în loc să guverneze, a urmat sfaturile lui Mark Tkaciuk de a provoca anticipate, pentru a lua o astfel de majoritate, încât să poată guverna de unul singur. La o distanță de doar câteva luni PCRM a pierdut alegerile, fiind înlăturat pentru totdeauna de la guvernare.

După cum spuneam mai sus, dinamica preferințelor electorale, pe care o putem „pipăi” din ultimele sondaje, demonstrează că în viitorul parlament au cele mai mari șanse să intre PAS, PSRM, ȘOR și Partidul Nostru. Este greu de estimat astăzi, în ce măsură PDM va reuși să se „reinventeze” pentru a obține sprijinul a peste 5% din electorat. În aceste condiții, întrebarea „cu cine intenționează președintele Maia Sandu să guverneze în viitoarea legislatură, cu Usatîi sau cu Dodon?” rămâne a fi una crucială.