Tot în această triplă calitate era folosită şi de către medicii din Grecia şi din Roma antică, unde varza era considerată un soi de panaceu universal. În Evul Mediu, ea a jucat un rol important, între altele, în descoperirea Lumii Noi, făcând posibile îndelungatele călătorii ale marilor exploratori, care o cărau la bordul corăbiilor în butoaie, murată. Pe lângă hrană, ea era folosită şi ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversări ale oceanelor. Dar în ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a început să fie cercetată de oamenii de ştiinţă abia în ultimii 15 ani, când aparatura de laborator, tot mai sofisticată, a permis identificarea, în frunzele sale, a unor substanţe cu proprietăţi antitumorale, antioxidante şi antiinflamatoare excepţionale. În plus, studiile statistice realizate pe la începutul anilor ’90 au mai pus în evidenţă un lucru uimitor: populaţiile la care varza este aliment tradiţional, fiind consumată murată sau crudă în mari cantităţi, se bucură de o neobişnuită imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.
O cură cu salată de varză poate dura oricât de mult, dar nu mai puţin de patru săptămâni. Varza fiartă – de vreo câţiva ani, au apărut în comerţ dispozitive casnice, numite steamer (steam înseamnă abur în limba engleză), care fierb în aburi legumele. Este un mod de preparare termică foarte comod, rapid şi care, conform studiilor, păstrează vitaminele şi enzimele verzei în proporţie mare. De regulă, în 10-15 minute, varza tăiată felii este fiartă cu acest dispozitiv şi, în plus, păstrează gustul originar şi poate fi consumată fără o altă gătire, doar combinând-o cu ulei, cu sare şi cu alte legume fierte tot în abur (morcov, pătrunjel, ţelină, dovlecei etc.). Dacă din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza într-o oală de inox sau cu emailul intact, la foc iute, tăiată cât mai mărunt (eventual dată prin răzătoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termică. Varza călită (la cuptor) – nu mai are practic niciun fel de valoare terapeutică. Din cauza deteriorării principiilor sale active, în urma expunerii îndelungate la temperaturi ridicate, ea îşi pierde bogăţia de vitamine, de enzime, de pigmenţi cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele şi mineralele pe care le conţine devin mai dificil de asimilat de către organism. Varza murată – păstrează doar parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare ale legumei proaspete, în schimb, are conţinutul de minerale, de fibre alimentare intact şi, important, are substanţe care ajută la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (la fel ca şi castraveţii muraţi) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv ca ne ajută digestia şi metabolismul. Studii statistice recente mai arată că la populaţiile care consumă multă varză murată (în Polonia, în anumite regiuni ale Germaniei şi ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vitaminele şi antioxidanţii din varză se păstrează într-un procent semnificativ în urma murării.
Cataplasma cu varză – este foarte simplu de aplicat: foile de varză se zdrobesc pe o planşetă de lemn şi apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi înfăşurate cu un tifon subţire, aşa încât să nu cadă. În general, o aplicaţie externă cu varză se face vreme de două-patru ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se usuce la aer.
Având atâtea beneficii asupra organismului nostru, cine îşi poate dori să nu consume varză, mai ales acum când toate grădinile sau pieţele sunt pline din abundenţă cu această legumă. Ca să nu mai spunem cât de bine ne prinde toată iarna o salată de varză murată sau chiar moarea, medicamentul iernii din butoi.
(M. T.)
Timpul.Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
