Cred că de multă vreme nu am văzut la emisiunile de la noi doi tineri care să nu se întreacă în freze trăsnite, machiaje stridente și prezentări de modă. Cei doi, în blugi și tricouri, cu o atitudine normală, semănau cu tinerii de pe stradă, nu pretindeau la un look de vedetă. Deși acesta este totuși un atu superficial, trebuie să recunosc că mi-a adus speranța în suflet. M-am săturat de reporterițele care ne prezintă găurile din asfalt în fuste mini.
Apoi au primit încă o bulină albă de la mine pentru că au susținut Germania și Olanda. Chiar dacă de multe ori etica profesională cere să nu îți expui public preferințele. E drept că echipele preferate de ei au coincis cu cele susținute de mine, însă nu acesta e motivul pentru care i-am apreciat. Pot înțelege că unii amatori de fotbal sunt topiți după jucătorii Americii Latine, dar mi s-a părut destul de nedrept modul în care s-au respins până la capăt meritele echipelor europene. În special reușitele Germaniei. După victoria cu 7-1 asupra Braziliei, Dailymail titra: „Meciul groaznic al Braziliei a făcut ca o echipă normală să arate ca una extraordinară". Trebuie să adaug totuși că englezii, o zi mai târziu, publicau un amplu articol despre naționala Germaniei, subliniind ce i-a ajutat să devină cea mai bună echipă din lume.
Bineînțeles că eu susțin (oricând și în orice) Germania de vreme ce nepotul meu e pe jumătate bavarez. Am fost de multe ori în Germania și mi-a plăcut foarte mult. Mă înțeleg extraordinar de bine cu cumnatul meu. Mă simt minunat când merg acolo și văd o țară frumoasă, prosperă, cu oameni primitori. O țară care a ajuns până aici fără să o ajute nimeni.
Nici nu vreau să amintesc episodul al doilea Război Mondial! Oamenii care trăiesc acum în Germania nu pot fi făcuți responsabili, deși au apucat și ei să plătească. Crimele lui Stalin (statistic cam de trei ori mai multe, dar nu vreau să intrăm în numere, pentru că orice mort merită respect, chiar dacă e unul singur) nu i-a transformat pe ruși în ținta urii tuturor. Știu că ating o problemă extrem de delicată, însă am de multe ori senzația – așa cum citisem într-un comentariu al siteului englezesc amintit – că Germania e transformată (neoficial și doar în rândul oamenilor mici) în sacul de box al frustraților.
Ați văzut cu toții câte proiecte sunt susținute în Moldova de Ambasada Germaniei. Am aflat deja că Angela Merkel l-a chemat pe Iurie Leancă pentru a discuta cu el viitoarele investiții. Dar oare știați că Jurgen Klinsmann, fost fotbalist al Germaniei și actualul antrenor al Statelor Unite, finanțează în Moldova o casă de copii pe care o vizitează de multe ori?
Îmi place Germania, după România și Moldova e următoarea mea favorită în competițiile sportive, știu cât de mult a ajutat România în anii trecuți și sunt convinsă că va susține și Moldova. Nu am pretenția ca oamenii să iubească Germania, ci să poată fi onești. Să admită că sunt talentați în sport și nu sunt doar o mașinărie, să fie conștienți că nu poți învinui urmașii pentru păcatele strămoșilor (dacă tot ne numim creștini) și mai ales să își dea seama că în momentul de față Germania e un exemplu extraordinar de urmat (în toate domeniile).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
