„Nu trebuie sa uitam ceea ce s-a intamplat la 7-8 aprilie 2009 si nici oamenii care au luptat pentru libertate si au fost supusi torturii”, a declarat premierul Vlad Filat in cadrul sedintei guvernului, dand indicatii ministrului de Stat, Victor Bodiu, si ministrului Culturii, Boris Focsa, ca, pana la 7 aprilie 2010, in fata cladirii Parlamentului RM sa fie construit un monument al victimelor torturii.
Este remarcabila ideea premierului, numai ca eu as extinde destinatia acestui insemn al recunostintei si as amplifica semnificatia monumentului. Ori, in opinia mea, la 7 aprilie s-au produs, de fapt, doua evenimente ce trebuie privite si tratate in mod distinct: revolutia tinerilor si contrarevolutia comunistilor. Sunt doua lucruri absolut diferite si care urmeaza a fi investigate separat si apreciate separat deoarece revolutia tinerilor a fost cea care a zdruncinat din temelie regimul comunist, iar contrarevolutia comunista a fost cea care a aratat adevarata fata a acelui regim.
Revolutia tinerilor a revigorat speranta in ziua de maine, iata de ce anume ea, privita ca un tot intreg (si nu pe episoade), este cea care merita a fi imortalizata intr-un monument. Victimele torturii au fost doar o parte a acestei revolutii si reprezinta elementul cel mai trist si cel mai durut al viitoarei compozitii din bronz.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
