Și romancierul a folosit această comparație: vin să se hrănească din suferința ta, cum merg muștele la sânge.
Mi-am amintit aceste cuvinte zilele trecute, când sărmanii oameni care au pierdut membri ai familiei în tragedia de „La soacra” s-au dus să ceară socoteală Primăriei Chișinăului. Oameni cu inima frântă. E și ciudat să te gândești la despăgubirile acordate. Oare există pe lumea asta un preț corect pentru viața unui om? Oare nu suntem cu toții neprețuiți? Cine poate cântări în bani viața copilului în ochii părintelui sau a soției în ochii soțului?
Dar în sărăcia din Moldova nu ai încotro. Când te gândești că un porc bine îngrășat îl poți vinde tranșat la 10.000 de lei, te ia groaza. Te ia frica de țara asta care plătește pentru viața unui om cât pentru doi porci îngrășați. E înfricoșător. Mai cinic de atât nu se poate.
Și mă întreb cum de s-au adunat oamenii aceștia în marea lor durere să iasă să protesteze? E nevoie de multă tărie, dar și de disperare pe măsură. Îmi dau seama foarte bine că indiferent de rezultatele anchetei, indiferent de numărul celor făcuți răspunzători, suferința acestor oameni nu va trece. Pentru că nimeni nu le poate da ceea ce au pierdut, nimeni nu îi poate aduce înapoi pe cei morți. Chiar și așa, furia oamenilor e îndreptățită. Nevoia lor de a se face dreptate e justificată.
Dar ceea ce mi-a amintit de Dostoievski a fost prezența socialiștilor la protestele oamenilor. Au venit exact ca muștele la sânge. Însă nu doar din curiozitatea bolnăvicioasă de care vorbea prozatorul, ci mânați de propriile lor interese. Iar asta mi-a provocat greață. Fiindcă mi-a arătat până unde poate merge interesul și nesimțirea.
Cine e vinovat trebuie să plătească, măcar pentru a evita pe viitor o astfel de tragedie. Sunt ferm convinsă că nimeni, nici cei corupți din sistemul public, nici nefericiții administratori ai cantinei, absolut nimeni nu și-a dorit să se întâmple așa ceva. Dacă ar putea da timpul înapoi, toți cei vinovați și-ar îndrepta greșelile, fiindcă nici un om nu vrea să fie vinovat de moartea altuia. Când au încălcat legislația, au făcut-o cu convingerea că nu se va întâmpla ceva rău, cred că toți suntem de acord cu acest lucru. Însă de plătit, trebuie să plătească. Doar așa lucrurile se vor îndrepta cândva.
Dar, revenind la ce spuneam mai devreme, ce — Doamne, iartă-mă — au căutat socialiștii acolo? Sunt ca cei care abia așteaptă să moară cineva ca să mănânce gratis un colac. Să profiți de moartea unor oameni ca să te răfuiești politic depășește orice putere de imaginație și orice limită a bunului simț. Chiar nu au rușine. Mai e nevoie să vă amintesc că în cazul tragediei de la Colectiv, din România, protestele au fost făcute de societatea civilă, fără membrii familiei, fără amestecul partidelor politice? Dacă ar fi îndrăznit opoziția din România să facă așa ceva, cred că oamenii îi tranșau în stradă.
Dar cel puțin așa vedem clar cum stau lucrurile. Socialiștii vor să ne vadă pe toți îngropați, dacă astfel li se deschide calea spre putere. Nu ne amintește de nimic această lecție?
