Necesitatea diversificării pieței gazelor naturale a Republicii Moldova. Perspective propuse pentru începutul sec. XXI

Reglementarea directă de către stat a procesu¬lui de comercializare a gazelor pe teritoriul RM, inclusiv crearea Agenţiei Naţionale de Reglemen¬tare în Energetică, întreţinută din contul contri-buabililor naţionali, presupune protejarea con¬sumatorilor de potenţiale acţiuni de discrimi¬nare şi abuz ale monopolistului rus „Gazprom” prin intermediul SA „Moldovagaz”.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 958 din 21.08.2007 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020 punctul 2.4 Petrolul şi gazele naturale al. (26) ,,Cererea de produse petroliere şi gaze naturale se acoperă din import. Unicul furnizor de gaze naturale este SAD „Gazprom” din Federaţia Rusă.’’ Practic este elucidat faptul că gazele naturale vor fi importate din Federația Rusă. Nu ar exista posibilități de diversificare a acestui sector de aprovizionare cu gaze naturale de alți furnizori. Mai jos este redat impactul de majorare la gazele naturale asupra consumatorilor finali ai RM.

Securitatea energetică a RM a constituit un subiect aparte în discuţia prim-ministrului moldovean Vlad Filat cu omologul său român, Mihai Răzvan Ungureanu, din cadrul primei şedinţe comune a Guvernelor Republicii Moldova şi României din 3 martie 2012 de la Iaşi. Potrivit premierului moldovean, prioritate are proiectul privind interconectarea conductei de transportare a gazelor naturale, convenind să se întreprindă toate măsurile necesare pentru ca respectivul proiect să fie finalizat până la sfârşitul anului curent.

În acest sens, România are o situaţie mai bună, deoarece importă doar 20 la sută din consumul intern de gaze naturale. În plus, în vecinătatea Insulei Şerpilor au fost descoperite rezerve de gaze naturale evaluate la aproximativ 42-84 miliarde metri cubi, rezervele sigure de gaz ale României fiind estimate să acopere consumul pentru următorii 15 ani. Potrivit oficialilor Agenţiei Naţionale pentru Resursele Minerale (ANRM) rezervele de gaze naturale ar putea creşte după ce companiile care deţin concesiuni de explorare vor demara lucrări în Marea Neagră. Rezervele sigure de gaze naturale sunt de 109 miliarde metri cubi, iar rezervele potenţiale – de 660 miliarde metri cubi.

Preţul de o mie de metri cubi de gaze naturale româneşti este de 160 de dolari, iar al celor pe care România le importă a fost în anul 2011, de 483 dolari pentru acelaşi volum. Din acest punct de vedere construcţia gazoductului Ungheni-Iaşi ne oferă o perspectivă de diversificare a resurselor de energie, în cazul când România va liberaliza piaţa de gaze, iar în viitor prin intermediul reţelei de dincolo de Prut va fi posibilă conectarea la gazoductele transnaţionale, unul dintre acestea fiind Nabucco, a cărui construcţie urmează să înceapă în anul viitor.

De ce şi în 2012, gazele vin doar de la ruşi… eșuarea proiectului propus de ASCOM GRUP SA de aprovizionare cu gaze naturale pentru RM în 2006 – 2018

Toate acestea se întâmplau în toiul legiferării descoperirilor comerciale de hidrocarburi şi pregătirii tuturor documentelor necesare pentru exportul în RM a gazelor din Kazahstan. Pornind de la realitatea că cel mai vulnerabil punct al RM este la capitolul „securitatea energetică”, Anatol Stati şi-a propus soluţionarea acestei probleme încă de la crearea ASCOM, în 1995. În 2006, după primul „război al preţurilor” la gaze între Rusia şi Ucraina, guvernanţii noştri au înţeles, în sfârşit, ce înseamnă dependenţa de o singură sursă de aprovizionare cu gaze naturale. Şi au invitat conducerea ASCOM la o discuţie privind posibilităţile de asigurare a RM cu gaze naturale de pe zăcămintele ASCOM din Kazahstan. ASCOM a salutat iniţiativa autorităţilor şi s-a apucat de lucru.

În martie 2006, iau naştere un Memorandum cu Ministerul Energeticii al RM şi un Protocol de Intenţii între Guvern şi ASCOM. Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3.0 mlrd. m3 de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 76 USD pentru 1000 m3 (50 USD la gura sondei plus 26 USD transportul din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor, ci şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de ASCOM lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW. În plus, în Protocol se preconiza construirea unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu conducte de revers racordate la sistemul de distribuire a gazelor naturale în RM, pentru înmagazinarea unor volume de gaze ca rezervă strategică a statului în caz de calamităţi naturale sau alte evenimente neprevăzute ce ar putea provoca o criză energetică în RM. Pentru aceasta, cu susținerea autorităților, s-a stabilit o întâlnire la „Gazprom” între conducerea concernului şi delegaţia moldoveană, formată din reprezentanţii ASCOM şi cei ai Guvernului, în frunte cu premierul Vasile Tarlev, pentru discutarea problemelor legate de tranzitarea gazelor din Kazahstan până în RM. Dar, în ultimul moment, Vasile Tarlev a dat inexplicabil înapoi şi l-a trimis la întâlnire, din partea Guvernului RM, doar pe fostul nostru ambasador la Moscova, Vasile Sturza. Astfel, de fapt, ASCOM a fost lăsat de unul singur în faţa „Gazprom”-ului. Negocierile, care urmau să continue, nu au avut o finalitate, iar „conducerea de vârf” a tăcut chitic, fără să mai pară interesată de proiectele iniţiate cu ASCOM. Unica șansă de diversificare și menținere a unui preț real la gazele naturale pentru RM a dat dovadă de incapacitate de gestionare eficientă Guvernului condus pentru anul 2006 la eșuarea unui proiect strategic pentru securitatea națională.
Anul 2012 reprezintă şansa RM de a renegocia preţul de achiziţionare a gazelor de la „Gazprom”, dar şi taxa de tranzit a gazelor ruseşti spre Balcani. Totodată, se iveşte o ocazie de neratat de a aminti părţii ruse despre necesitatea revizuirii structurii proprietăţii în cadrul SA „Moldovagaz”. Un impediment serios îl reprezintă confidenţialitatea exagerată a contractului actual şi acţiunile monopolistului rus, care îşi gestionează interesele prin intermediul SA „Moldovagaz”. Toate acestea împiedică formarea unei pieţe interne competitive a gazelor naturale, în concordanţă cu principiile şi prevederile Tratatului Comunităţii Energetice.