Toată lumea se întreabă ce l-ar fi motivat pe Putin să distrugă barajul hidroelectric de la Nova Kahovka, provocând consecințe ecologice, economice, umanitare asemănătoare aplicării unei arme de distrugere în masă.
Comentând cazul, cancelarul german Olaf Scholz a spus, citat de Reuters, că distrugerea barajului de la Nova Kahovka se înscrie în linia Rusiei de escaladare a violenței în Ucraina și a strategiei lui Putin de a ataca ținte civile: „Din acest motiv, aceasta e ceva ce are o nouă dimensiune, dar se potrivește cu modul în care Putin duce acest război”, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
De altfel, Putin nu este primul care a nimicit un baraj hidroelectric pe Nipru din rațiuni militare. A făcut-o idolul său, Iosif Vissarionovici Stalin, în august 1941, când armata sovietică se retrăgea în grabă, urmărită de armata germană. Sângerosul dictator a ordonat să fie aruncat în aer barajul Hidrocentralei din Dnepropetrovsk (Dnipro), înecând zeci de mii de ucraineni, care nu au fost preveniți să plece din localitățile aflate în zona de risc.
Opinia generală e că Putin l-a imitat pe Stalin, fiindcă a dorit să oprească contraofensiva ucraineană anunțată de mult timp, producând mare neliniște și mare îngrijorare în Rusia. El a vrut să șocheze lumea din disperare, căci, după 16 luni, nu vede altă cale de a câștiga acest război conceput să se încheie în câteva zile. Toate armele sale „fără egal” s-au dovedit a fi un bluff, o dezamăgire pentru ruși, posibil el nici nu ar fi început războiul, dacă știa adevărul despre calitatea lor.
Putin transmite lumii, Occidentului în primul rând, un semnal sinistru că războiul „abia începe cu adevărat”. Avertizat foarte serios de americani (și de chinezi, într-o mai mică măsură) să nu recurgă la arma nucleară, căci va suporta consecințe foarte grave, el încearcă să substituie efectele ei prin declanșarea unor catastrofe tehnologice, demonstrând că „e capabil de orice”, că nu o face pe nebunul, că chiar este. Având în mâinile sale Centrala Atomică de la Zaporojie, Putin sugerează că nu are de gând să se retragă. Așa că noua „dimensiune” a războiului ruso-ucrainean, la care s-a referit Olaf Scholz, ar putea să se amplifice. Se va speria Occidentul, va renunța să mai ajute Ucraina? Puțin probabil. Cancelarul german susține că „e cu atât mai important ca Germania să continue să sprijine Ucraina atâta timp cât e necesar”.
Filosofia escaladării agresiunii ruse, pe care o întruchipează Putin, poate fi înțeleasă mai ușor urmărind un dialog în cadrul unui talk show la o televiziune publică din Rusia.
Un invitat (general-locotenent în rezervă): Odată ce s-a ajuns la distrugerea hidrocentralei, poate e cazul să ne uităm mai atent la începutul acestei cascade (de hidrocentrale), la Hidrocentrala de la Kiev, acolo e un rezervor (lac de acumulare) minunat, ceva mai sus de Kiev, patru kilometri cubi de apă, mi se pare, ar trebui să ne gândim la aceasta…
Prezentatorul: Și ce am obține (dacă am distruge barajul)?”
Invitatul: Pur și simplu, să-i învățăm minte (pe ucraineni)…
Despre efectele nimicirii acestui baraj vorbește și unul din principalii propagandiști ai lui Putin, Vladimir Soloviov: „… ei se tem cel mai mult de distrugerea barajului de lângă Kiev, fiindcă acolo, dacă – doamne ferește – se va întâmpla ceva cu el, va pieri un număr mare de oameni”…
Conform experților, spargerea barajului de la Kiev ar duce la distrugerea în lanț a celorlalte baraje hidroelectrice de pe Nipru, cinci la număr (inclusiv cel de la Nova Kahovka), cu consecințe de neimaginat, cu milioane de oameni înecați. Vestea bună e că armata rusă e departe de Kiev, cu puține șanse de a se apropia, iar rachetele ruse sunt doborâte de „patrioții” americani
