Nicolae Negru: Printre spioni erau și diplomați?

Semne diacritice

Ar fi păcat să trecem cu vederea plecarea celor 45 de diplomați și tehnicieni ai Ambasadei Ruse. Împreună cu membrii familiilor, cu animale de companie, cu bagaje, ei au umplut un avion special trimis să-i transporte acasă, la Moscova. Nu au dorit să vorbească cu jurnaliștii și, omenește, îi putem înțelege și chiar compătimi – sentimentele lor, putem presupune, nu erau tocmai cele mai plăcute, – o plecare nevoită, forțată, nu te predispune, probabil, la efuziuni, amabilități…

Pe de cealaltă parte, oricât le-ar plânge de milă Dodon și tovarășii săi, acestea sunt riscurile meseriei unor „diplomați” reprezentând o țară agresoare, imperialistă, care a tăbărât, nitam-nisam, cu tancurile, asupra țării vecine, asupra unui popor pe care îl consideră „frățesc”, aruncând peste capetele ucrainenilor bombe și rachete, distrugând blocuri, școli, grădinițe de copii, magazine, teatre, centrale electrice, depozite de grâne, apeducte, poduri, baraje, fără să numere victimele…, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Pentru noi, trebuie să recunoaștem, plecarea „diplomaților” ruși a fost un moment deosebit, necesar, obligatoriu, cu multă încărcătură simbolică. După declarațiile de suveranitate și independență, e unul din puținele acte ce le confirmă cu claritate, căci nu te costă nimic să fii suveran și independent alături de România și celelalte state europene, dar e riscant să-ți manifești aceste „pretenții” față de Rusia, care consideră că teritoriile noilor state post-sovietice, inclusiv Republica Moldova, îi aparțin și că toată lumea e obligată să țină cont de aceasta.

Ori de câte ori Moscovei i s-a părut că Chișinăul nu îi recunoaște „suzeranitatea”, nu se comportă ca un vasal credincios, nu se orientează corect, din punct de vedere geopolitic, au urmat pedepse din cele mai dure, inclusiv închiderea robinetului de la Gazprom, tăierea curentului de la Cuciurgan și închiderea pieței ruse pentru vinurile, fructele și legumele noastre. Avertismentele sau mai bine zis amenințările Ambasadorului rus, Oleg Vasnețov, sună banal, după ce Moscova i-a aplicat Republicii Moldova toate „pedepsele” posibile, începând cu refuzul de a-și retrage trupele de pe Nistru… Va introduce regimul de vize pentru cetățenii moldoveni, deși acțiunile Chișinăului sunt în deplină conformitate cu convenția de la Viena privind relațiile diplomatice? Nu ne-ar mira, dar și-ar dăuna mult planurilor sale. A rămas să mai bombardeze orașele și satele noastre, ca pe cele ucrainene, dar știm deja că, oricum, după Ucraina ne vine rândul și nouă.

Reducerea numărului de diplomați care spionează în Republica Moldova e și un act de apărare, de consolidare a securității. Andrei Curăraru, expert în politici de securitate, consideră (WatchDog.md) că printre diplomații ruși care au plecat acasă erau și spioni. De fapt, e invers: printre spionii care au fost nevoiți să plece acasă erau, posibil, și diplomați. Căci misiunea Ambasadei Ruse nu este să întărească relațiile cu Republica Moldova, ci să consolideze coloana a cincea, să o pregătească, exact ca în Ucraina, pentru întâmpinarea tancurilor ruse. După 24. 02.2022, ar fi o lipsă de responsabilitate, chiar o crimă să nu se reacționeze la războiul hibrid al Rusiei, autoritățile să nu observe antenele „ruginite” de pe acoperișul Ambasadei Ruse.

Ar fi și un gest neprietenesc față de Ucraina. 45 de spioni ruși în minus, e ceea cu ce putem și suntem obligați să contribuim la victoria ucrainenilor care luptă și pentru libertatea noastră.

Melancolia, refuzul spionilor de a vorbi sunt explicabile și din alt punct de vedere. Ei înțeleg că alungarea lor nu ar fi fost posibilă dacă războiul din Ucraina nu ar fi a scos la iveală faptul că Ursul rus, ca să folosim o sintagmă a lui Putin, nu mai este atât de fioros precum părea până nu demult, că e cam năpârlit și urletele sale nu mai sperie lumea, ca mai înainte.