Semne diacritice
Să recunoaștem: Ion Ceban ne-a surprins cu noul său partid pornit să-și asume sarcina integrării europene, ba, mai mult, să o transforme în „idee națională”, stipulând în programul său politic inițiativa semnării „unui pact similar cu cel de la Snagov cu partidele care împărtășesc aceleași viziuni în R. Moldova”.
E adevărat, nu e prima dată când Ceban folosește sintagma „integrare europeană” în sens pozitiv, după ce a ocupat postul de primar general, în 2019, el a încercat să transmită și alte semnale că s-a schimbat, că se desparte politicește de Partidul Socialiștilor și foștii săi tovarăși, dar metamorfoza sa era întâmpinată cu justificat scepticism, scrie Ziarul Național.
Neîncrederea față de schimbarea la față a fostului comunist și socialist e firească. După ce amenința ieri cu tovarășii săi că va anula Acordul de asociere cu UE, răsucirea sa la 180 de grade necesită niște explicații. De ce crede azi ceea ce nu credea ieri? Vrea să ocupe locul lui Dumitru Diacov, care s-a retras recent din politică? Cum și când a ajuns el la concluzia că Republica Moldova trebuie să se integreze în Uniunea Europeană și nu în cea Eurasiatică, că rolul de punte între est și vest, pentru care pleda atât de înflăcărat liderul socialist Dodon, nu ne mai convine?
Crede Ceban că alegătorii săi nostalgici îl vor urma imediat, ca o turmă de oi, fără să-i ceară argumente, doar auzind că le spune „stop! întoarceți! de azi înainte mergem spre Europa!”? Și afirmațiile sale că în Republica Moldova se vorbește româna, și „înfrățirile” Chișinăului cu diferite orașe de peste Prut vor fi considerate drept acțiuni nesincere, viclene, ale unui conjuncturist și traseist cu stagiu, dacă nu va clarifica motivele distanțării sale de românofobia socialist-comunistă de ieri.
Ca să devină un politician proeuropean credibil, Ion Ceban trebuie să-și curețe dulapul de „scheletele” pe care le ascunde acolo. De ce, bunăoară, după alegerile primarului Chișinăului, câștigate de Andrei Năstase, recunoscându-i în public victoria, el a făcut, ulterior, jocul lui Plahotniuc, a adresat o contestație în justiție, fără de care anularea rezultatelor scrutinului municipal nu ar fi fost posibilă? Din înregistrarea discuției telefonice între el și Dodon, nimerită în presă, rezulta că Ceban era la curent și se împotrivea intențiilor „păpușarului”. De ce a cedat în cele din urmă?
Nu poate fi trecută cu vederea nici relația sa nerecunoscută cu „tehnologii” trimiși la Chișinău de către FSB, și, mai cu seamă, faptul că Mișcarea Alternativa Națională figurează în documentele Trezoreriei americane ca fiind o creație a serviciilor speciale ruse. Și da, nu în ultimul rând, pentru acceptarea lui Iv. Ceban ca politician de „alternativă națională”, care vrea să concureze cu Maia Sandu, lipsește claritatea atitudinii sale față de războiul din Ucraina. Cum se va integra MAN în UE, dacă nu se va solidariza cu Ucraina și nu va condamna politica neo-imperialistă, revanșardă a Rusiei? Sau crede Ceban că poate ajunge la putere doar reparând câteva trotuare în Chișinău?
