Nicolae Negru: Soarta politică a lui Plahotniuc și Șor, pe termen scurt și lung

Sancțiunile Departamentului Trezoreriei SUA aplicate unor persoane și entități economice, politice implicate în acte majore de corupție și în acțiuni de subminare a democrației din Republica Moldova în interesul Federației Ruse este un eveniment cu potențial seismic pe scena noastră politică. În lista „neagră” au nimerit, printre primii, oligarhul fugar Vlad Plahotniuc, bancherul fugar Ilan Șor și partidul său omonim, precum și Igor Ceaika, om de afaceri, fiul fostului procuror general al Federației Ruse și partener de afaceri al lui Alexandru Dodon, fratele mai mic al ex-președintelui Igor Dodon… Ca o nouă pârghie a Kremlinului este menționată și Mișcarea Alternativa Națională, constituită de primarul Chișinăului Ion Ceban, care îmbracă altă haină politică, pentru a nu mai fi identificat ca socialist.

În același timp, Washington Post a publicat în exclusivitate un articol întitulat „Serviciile de securitate ale Rusiei lucrează pentru a răsturna guvernul prooccidental al Republicii Moldova”, bazat pe materialele obținute de serviciile de inteligență ucrainene, conținând detalii care varsă mai multă lumină asupra unor constatări din declarația Biroului pentru Controlul Activelor Străine al Departamentului Trezoreriei SUA (OFAC), scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Încercând să abată atenția de la documentul dat publicității de OFAC, Plahotniuc a aruncat în spațiul public o „bombă” de fabricație proprie, anunțând că revine în politica moldovenească. A fost o mișcare destul de reușită, presa s-a concentrat imediat pe persoana sa, dând uitării cauza care i-a provocat ieșirea la rampă. Șor a comentat că autoritățile SUA au adoptat sancțiuni la adresa sa fiindcă au fost rugați insistent de Maia Sandu, care s-ar teme de protestele organizate de Partidul „Șor”. O discuție largă pe marginea sancțiunilor respective, despre natura protestelor, sursele de finanțare ale Partidului Șor, despre relațiile lui Șor cu FSB, cu Plahotniuc și alți oligarhi, s-a stins înainte de a începe.

Că „FSB a canalizat zeci de milioane de dolari de la cele mai mari companii de stat din Rusia pentru a cultiva o rețea de politicieni moldoveni și a reorienta țara spre Moscova”, după cum se spune în articolul din WP, nu pare să mai intereseze pe nimeni. S-a trecut și peste faptul că Moscova a încercat să împiedice, cu ajutorul Partidului „Șor”, obținerea statutului de candidat UE pentru Republica Moldova, confirmându-se astfel că opțiunea integrării europene provoacă în continuare crize de gelozie geopolitică la Kremlin. Nu întâmplător Patriarhul Kirill a inclus teritoriul pruto-nistrean pe harta „lumii ruse”.

Nu e clar deocamdată cum vor reacționa instituțiile statului. Reținerea de ieri a organizatorilor protestului agresiv din centrul Chișinăului ne spune că guvernarea nu are de gând să tolereze uneltirile agenților ruși de după paravanul pluralismului. Oricum, indiferent de guvernare, sancțiunile Trezoreriei SUA nu vor putea fi ignorate, ele își vor face efectul în timp, soarta politică a lui Plahotniuc, Șor și alții de teapa lor e ca și pecetluită. Ei pot reuși doar dacă Rusia învinge în război cu Ucraina și Republica Moldova revine în „sfera de influență” a FSB. De aceea, mersul războiului, situația de pe frontal ruso-ucrainean nu-i bucură.

Pe termen scurt, însă, faptul că Șor „cooperează” cu FSB împotriva Maiei Sandu i-ar putea lărgi, nu micșora, cercul de adepți, pe seama cetățenilor care îi simpatizează în mod automat pe cei susținuți de Moscova și aflați în conflict cu americanii. Dacă Partidul „Șor” nu va fi scos în afara legii, există șanse mari să ia locul PSRM în preferințele alegătorilor putiniști. De cealaltă parte, partidele proeuropene se vor ține cât mai departe de protestele Partidului „Șor”, pentru a nu se compromite.

Tot săptămâna trecută a ieșit la iveală că Putin nu scapă din vedere Republica Moldova. El a adus la cunoștința moldovenilor că s-a implicat personal în stabilirea unor prețuri „preferențiale” la gaze pentru Republica Moldova, dar a mințit cinic spunând că nu Rusia e de vină pentru deficitul de energie electrică pe care îl resimțim, prefăcându-se că nu știe despre reducerea, contrar înțelegerilor contractuale cu „Moldovagaz”, a volumului de gaze livrate de „Gazprom”. Dar pe cine mai poate mira minciunile lui Putin?