Născut în 1969 la Oraviţa, un superb orăşel la vamă cu Serbia, Gheo studiază Litere la Timişoara, apoi locuieşte o vreme în Iaşi, unde lucrează şi pentru Editura „Polirom”, merge pentru o perioadă în SUA după ce câştigă la loteria vizelor, însă după un an se întoarce la Timişoara. Publică mai multe cărţi, cea mai recentă fiind romanul Noapte bună, copii! de peste patru sute de pagini (Polirom, 2010).
Acest roman este fără discuţie cel mai bun roman românesc scris despre ultimii ani ai comunismului şi despre perioada de tranziţie imediat următoare. Temporal, romanul porneşte cu prietenia dintre trei băieţi şi o fată cu bunici în apropiere de Oraviţa. Piaţa sârbească de acolo îi provoacă să viseze la promisiunile Occidentului, care în limbajul lor e numit – atât de sugestiv – Dincolo. Muzica, dulciurile, ţigările, limbajul, dorinţele copiilor, jocurile – toate recreează perfect spaţiul de atunci. Cu o pauză de peste zece ani ne sunt prezentate vieţile copiilor – ale celor care au ajuns Dincolo, dar şi a lui Paulică, singurul care a rămas în ţară continuându-şi visul de a ajunge scriitor. Prin intermediul lui Paulică ne sunt înfăţişate compromisuri din lumea literară, speranţele legate de burse şi traduceri, prieteniile care trebuie cultivate.
Acţiunea romanului debutează cu o povestire Prolog 2000, care se dovedeşte cheia lecturii întregului roman. Ni se sugerează în permanenţă că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par, că orice rău poate fi un bine şi că totuşi există Cineva care le ştie pe toate şi le taxează într-un moment sau altul. Doi călători ajunşi în haltă la Iacobenii-Noi din Iaşi, îmbrăcaţi în pantaloni negri de postav, cu cămăşi de in şi pălării de paie. Ambii cu ochii albaştri plini de linişte, nederanjaţi de năduf, fără să li se citească vârsta. Unul mai înalt, cu un obraz ce nu pare atins de brici şi având un toiag, deşi nu lasă impresia că ar avea nevoie de sprijin, iar celălalt, pe nume Petre, cu un rucsac Adidas albastru. E o trimitere discretă şi drăguţă la folclorul românesc care povesteşte de călătoriile prin lume ale lui Dumnezeu cu Sfântul Petru. Lucrurile intră apoi într-o poveste nu doar credibilă, dar atât de reală încât îţi vine să cauţi personajele cărţii pe Internet. Bineînţeles că acel Dincolo la care visează copiii din Oraviţa nu e nici adevăratul Dincolo şi nici minunat. Ajung la disperare, la droguri, la prostituţie, la sinucidere. De partea cealaltă, cel rămas acasă e chinuit de frustrare.
Noapte bună, copii! e romanul la care visează orice prozator. De o luciditate extraordinară, scris cu un mare talent şi care redă perfect dificultăţile anilor pre şi post-decembrişti. Un roman care dacă ar fi tradus în cât mai multe limbi, ar aduce o recunoaştere sporită literaturii române. Sper şi vreau să cred că acest roman va fi tradus nu doar în Europa, ci şi Dincolo.
