Umblam teleleu, întârziam cât doream pentru că ora de culcare era o noțiune întâmplătoare. Libertate, soare, bălăceală. Acum toate s-au dus odată cu vara, odată cu vacanța și am primit în schimb, cu titlu compensatoriu lecții, program riguros, du-te-vino la și de la școală la grădiniță, lecturi suplimentare, proiecte, referate, ședințe cu părinții, surprize în carnetul de note.
Începutul școlii ne dă întotdeauna viața peste cap. Schimbarea e radicală și ne găsește mereu nepregătiți, deși cunoaștem prea bine că septembrie înseamnă final estival. De-acuma vara se conjugă la perfectul compus, iar ceasul deșteptător s-a transformat în cel mai aprig dușman, alarma e asimilată ca rău necesar. Diminețile sunt reci, graba devine un mod de viață, iar ochii sunt mici și mersul – împleticit.
„De ce nu se poate să NU merg astăzi la școală?”. Întrebarea aceasta, teoretic, le dă părinților prilej să etaleze o multitudine de argumente în favoarea educației, să expună motive serioase pentru care un copil trebuie să se dedice învățăturii. „N-ai carte, n-ai parte” – vine în ajutor înțelepciunea populară. Teoretic. Practic, la ora șapte dimineața, înainte de a fi apucat să iei măcar o înghițitură de cafea, nu-ți vine în minte nimic logic, nimic coerent, inteligent sau convingător. Ba mai mult, te pomenești că întrebarea îți dă târcoale și ție, om în toată firea: „Chiar, ce-ar fi dacă?…”. Nu, nu… alungi energic gândul buclucaș, torni cafeaua, inviți copilul să-și schimbe pijamaua cu ținuta oficială, îl îndrumi precum un GPS de ultimă generație către periuța de dinți, îi înmânezi prețiosul pachețel cu gustarea, alergați împreună pe scări, iar la final, după toate peripețiile matinale, îl săruți pe frunte și îi spui că îl iubești.
Apoi, încet-încet, intervine rutina, iar vacanța se așază cuminte în sertarul cu amintiri.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
