Luni seara, premierul a declarat la postul public de televiziune M1 că Parlamentul R. Moldova ar putea adopta în sesiunea de toamnă-iarnă un set de legi în care să fie sancţionate instituţiile media care vor dezinforma cetăţenii. Potrivit lui Filat, „noi ne-am pierdut în această libertate deplină, pe care ne-am dorit-o, şi ea este utilizată foarte cinic de anumite instituţii media”. Precum era de aşteptat, declaraţia premierului a îngrijorat şi alarmat opinia publică şi nu putea să rămână fără de răspuns din partea presei. După ce şi-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte, premierul, călcându-şi pe inimă, a decis „să vină cu anumite precizări” pentru ca declaraţiile sale „să nu fie interpretate şi să nu se facă speculaţie”. „Eu am pledat întotdeauna pentru libertatea presei pe parcursul timpului, a mai precizat premierul, totodată, o sarcină mare pe care o avem noi acum este ca cetăţeanul R. Moldova să aibă parte de o informaţie obiectivă”. Precizarea de principiu este însă următoarea: „La postul public, când am vorbit de anumite reglementări cu privire la mass-media, m-am referit doar la o instituţie de presă. Este vorba de postul NIT. Îmi pare rău să-i spun numele, însă, dacă facem o analiză simplă, vedem că nu se respectă dreptul la opinie al celor vizaţi”.
Fireşte, reacţia promptă a domnului premier e demnă de toată lauda, numai că „precizarea”, în forma aceasta, mai bine nu era făcută. Şi iată de ce. Îmi vine greu să cred că domnia sa a avut în vedere, într-adevăr, numai postul tv NIT. Mai sunt doar şi alte posturi tv, care „dezinformează cetăţenii şi nu respectă dreptul la opinie al celor două părţi”. Dacă, totuşi, l-am crede pe premier, cum se leagă „precizarea” sa cu afirmaţia de luni despre „setul de legi în care să fie sancţionate instituţiile media care vor dezinforma cititorii”? Să reţinem, e vorba de un set de legi (!), nu de una singură. Să înţelegem că parlamentul ar putea adopta un set de legi doar pentru o singură instituţie de presă, în cazul dat NIT? Eu unul nu prea pot crede în aşa ceva. Aceasta, pe de o parte.
Pe de altă parte, problema dezinformării cetăţeanului urmează să fie examinată într-un context mai larg. Adevărul e că nu numai unele instituţii de presă, ci şi unii politicieni dezinformează vârtos cetăţenii. Când comuniştii declară că cei care vor participa la referendum vor vota pentru unirea cu România, nu avem de-a face cu o dezinformare cinică a cetăţeanului? Dar când, în campania electorală de anul trecut, liderul AMN, S. Urecheanu, garanta de la ecranele televizoarelor salarii de 500 euro, cetăţeanul nu era minţit cu neruşinare sau, poate, era informat corect şi echidistant, cum se cere de la presă? Oare nu e cazul să se elaboreze un set de legi care să prevadă sancţionarea şi a politicienilor care mint, dezinformează şi manipulează cetăţenii? Şi apoi, nu e totuna când un jurnalist greşeşte din respect faţă de adevăr, iar un politician minte din interes.
Sigur, presa trebuie responsabilizată, ea nu trebuie să-şi ia nasul la purtare şi să-şi permită orice, inclusiv atacuri murdare la persoană, imixtiuni în viaţa privată a cetăţeanului, ea nu trebuie să se comporte şi să acţioneze de parcă ar fi infailibilă şi nu ar răspunde în faţa nimănui; ea răspunde şi în faţa opiniei publice, a consumatorilor de presă, dar şi în faţa legii, în cazurile prevăzute de legislaţie. Politicienii, persoanele publice, în general, trebuie însă să însuşească odată şi odată un lucru simplu, pe care îmi permit să-l repet: nu atacaţi presa, domnii mei, nu vă judecaţi cu ziariştii, nu-i speriaţi cu milioanele pe care le solicitaţi de la ei, pentru că niciodată nu veţi avea câştig de cauză şi tot domniile voastre vă veţi alege cu cucuie şi cu imaginea şifonată. Nu încercaţi să puneţi botniţă presei prin diferite seturi de legi, nu corupeţi presa, creaţi cadrul legislativ necesar pentru buna ei dezvoltare şi funcţionare. Şi atunci – credeţi-mă pe cuvânt – şi presa va arăta altfel, dar şi dumneavoastră…
