Sincer, speram să nu mai fie nevoie să scriu, speram ca toate ideile introduse în cartea „Blocați în labirint” să acopere problematica devierii constante a atenției noastre de la singurul obiectiv pe care trebuie să îl avem în vizor: realizarea Unirii.
În rolul lui Brutus, în cea mai recentă scenă, a fost Maia Sandu și apoi membrii PAS. Nu înțeleg miza acelor regretabile declarații, deoarece ea putea foarte bine să-și formuleze opiniile despre viitoarea noastră Unire cum le-a făcut în campania pierdută de la prezidențiale din 2016 și nimeni nu ar fi avut nimic de comentat. Dar întreaga tiradă antiunionistă, complet FALSĂ și demnă de creatorii de iluzii menționați în cartea mea, mi-a făcut greață. Să spui că Bruxelles-ul nu e de acord, că nimeni nu vrea să se unească cu R. Moldova atâta timp cât e săracă, că Unirea a fost impusă, că nu există un plan al Unirii și că ea, în general, este irealizabilă, sunt minciuni, pe care le-am combătut și le vom combate la nesfârșit.
Toamna aceasta aș vrea să vorbim despre ipocrizia unora, care se dau unioniști și acuză lipsa unui oarecare plan pentru înfăptuirea Unirii. De parcă ai cum prezice istoria și, în data x, a lunii, y a anului, poți fi sigur că un anumit act istoric are loc. De parcă pașii care trebuie făcuți și obiectivele pe care le avem de îndeplinit nu sunt clare și graduale… Când vom avea o majoritate unionistă în R. Moldova, Unirea se va face. Nu o așteptați degeaba pe baba Vanga să vă spună dacă actul unirii se va face prin vot popular sau prin vot în Parlament. Toate opțiunile trebuie ținute deschise, inclusiv cea a contextului internațional zbuciumat din regiune, dar în acest timp trebuie să lucrăm. Din câte văd eu, unii mai și lucrează. Programe, precum CUNOAȘTE-ȚI ȚARA, aduc oamenii la adoptarea unei poziții mult mai apropiate de Unire, tot mai mulți primesc cetățenia română, chiar și Guvernul României face fapte. Nu-ți vine, câteodată, când auzi din gura unor pretinși unioniști că ei nu au auzit ca România să fi venit cu propunerea de Unire, să strigi tare: HOȚII? Altcineva să ne facă Unirea, își zic aceștia, noi să comentăm de pe margine că nu e bine. Nici nu vrem s-o facem, adaugă ei, dar nici nu ne-ar conveni să o facă alții.
Toamna aceasta aș vrea să vorbim despre referendumuri. Doar Maia Sandu a zis că un referendum în R. Moldova nu va trece. Oare ce face ea sau colegii ei de la PAS, care se pretind a fi unioniști, pentru ca referendumul pentru Unire să treacă? Dar oare un referendum privind mincinoasa integrare a statului R. Moldova în alianța numită Uniunea Europeană ar trece? Cu ceva eforturi, la fel ca și cel pentru Unire, depinde ce ne dorim. E suficient să privim în aceste zile spre Catalonia, regiunea Spaniei unde se pregătește un referendum pentru Independență. Teoretic, un caz total diferit față de al nostru. Practic, haideți să privim mai atent, din perspectiva ambelor tabere: spaniolii spun că referendumul nu este constituțional, pentru că nu sunt consultați toți locuitorii țării. Cum ar veni, în cazul nostru, ar trebui să voteze toți cei dintre Nistru și Tisa, plus încă vreo cinci milioane pe care îi avem în Diaspora. Că doar nu s-a făcut referendum când s-a pus granița la Prut. Deci, să votăm cu toții! În cealaltă tabără, intensa mișcare pentru independența Cataloniei avea susținere de vreo 25% prin 2007. Această mișcare a crescut și e capabilă astăzi să câștige un referendum. Le va aduce ziua de 1 octombrie rezultatul dorit? Probabil că nu, dar mai devreme sau mai târziu vor câștiga. La fel și noi, dacă vom continua eforturile de presiune publică și de lărgire a bazei de simpatizanți, vom ajunge la victorie. Rămâne de văzut când se va întâmpla asta, pentru că timpul nu mai are răbdare. Variantele moderne de Unire nu presupun neapărat un referendum de tipul celui dorit de Maia Sandu. Exemple de genul Germaniei (fără referendum) sau al Spaniei (votează toți) sunt acceptate de Europa.
Toamna aceasta aș vrea să vorbim despre reprezentarea politică a ideii unioniste. Suntem cam la 30% care îmbrățișăm acest ideal. De ce, pe modelul prietenului Constantin Codreanu, care ne face cinste în Parlamentul României, nu am avea 30% parlamentari unioniști în viitorul parlament? E timpul să cerem drepturi politice pentru mișcarea noastră.
Mi-am lansat până acum volumul „Blocați în labirint” în multe orașe din Europa și din România. Ieri, după ce o lansasem la Chișinău, Strășeni și Soroca, am fost la Ștefan-Vodă. Azi, când termin acest editorial, mă îndrept către Cimișlia, iar mâine voi fi la Nisporeni. Peste tot se așteaptă soluții de la România și o iluzorie unire de la centru a liderilor politici. Nu, nu va veni România să impună Unirea și nu va face nimic statul român pentru a ne împlini visurile. Uneltele sunt în mâinile noastre și noi va trebui să facem Unirea. Desigur, e mult mai ușor să ceri de la altul și să ai idei despre ce poate face altcineva, dar e mult mai greu să faci tu singur. În fiecare localitate pe care o vizitez, văd nuclee unioniste puternice, mature, care pot face ele singure Unirea. Și totuși o așteaptă de la unul sau de la altul.
Anul 2018 e despre Unire și despre capacitatea noastră de a ne decide singuri soarta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
