I-am admirat și eu, chiar am făcut și niște poze, când „manifestau” lângă Piața de la Ciocana.
Unii trecători, enervați, îi trimiteau cu expresii dure acasă, alții, dimpotrivă, se amuzau pe seama lor. Când ei scandau „Jos dictatura!”, un omulean le-a replicat: „Ehei, dacă ar fi dictatură, nu ați mai urla voi aici. Ar fi bine să fie oleacă de dictatură…”. Când adunătura, condusă de G. Petrenko, scanda „Svoboda! Svoboda!”, un tânăr i s-a adresat unui polițist: „Băgați-i, domnule, la pârnaie ca să aibă de ce urla „Svoboda!”. Văzând că nu se prea găsesc aderenți și simpatizanți care să-i susțină, „boaghea de diavoli roșii” au pornit-o, în marș haotic, în sus pe bulevard, ca să mai protesteze și la alt colț de stradă.
Ceea ce le-a reușit comuniștilor e că au umplut gardurile de la Ciocana și pereții blocurilor cu seceri și ciocane. Au desenat, cu cretă colorată, și pe trotuar o secere și un ciocan, ca să rămână ca amintire. Nu s-au gândit, bieții, că acest simbol atât de drag inimilor lor revoluționare va fi călcat în picioare. Oamenii treceau și călcau apăsat pe simbol. O pereche de fete după ce au călcat simbolul în picioare, s-au întors înapoi, una din ele zicând vesel: „Hai să mai călcăm o dată…”.
Păcat că „boaghea de diavoli roșii” plecase deja și n-a văzut cum apreciază oamenii normali simbolica lor.
(c.t.)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
