O întrebare pentru tineri: vă place țara pe care v-o lăsăm noi?

Până la un punct, acest exces de zel – mă refer la „spiritul nostru critic” – este motivat și explicabil: nu dorim să ne identificăm cu Puterea și să lăudăm succesele imaginare ale guvernării. Zic „până la un punct”, fiindcă, dincolo de acest punct, riscăm să aruncăm din albie, o dată cu apa, și pruncul.

Există un loc comun în abordarea noastră, și nu numai a noastră, a presei, când vorbim despre procesele care au loc în R. Moldova. Astfel, afirmăm fără drept de apel că „cei mai buni” pleacă, în Moldova rămânând doar bătrânii și ratații. E o constatare nu numai exagerată, dar și profund ofensatoare la adresa celor care au decis să-și ducă crucea aici, acasă.

La fel de exagerată e și teza despre aceea că „satul moldovenesc moare”, azi în sate rămânând doar „bătrânii, copiii și bețivii”.

Sâmbătă, 24 mai, am participat la Gala laureaților 2014 din Hâncești în cadrul căreia au fost desemnați cei mai buni profesori și cei mai buni elevi din raion. Nu am văzut presa în sala Casei de cultură unde s-a produs evenimentul. E și …„firesc” – nici un jurnalist „serios” nu va pierde timpul cu un asemenea „eveniment de rutină” există teme mai grave. Astfel, un subiect cum e retragerea din parlament a unui Mark Tkaciuk este mai importantă decât o manifestare „de la țară”, care nu conține nimic picant și scandalos…

Am văzut în cadrul acestei manifestări oameni de o înaltă calitate umană și profesională care fac praf din „tezele” precum „că cei mai buni pleacă și satul moldovenesc moare”. Da, la noi au loc procese dureroase, unii dintre cei (mai) buni pleacă, dar pleacă și dintre cei mai răi; da, unele sate vor dispărea, e un proces obiectiv, dar altele vor rămâne și vor continua istoria noastră. Da, orașul dispune încă de mai multe posibilități, dar nici satele nu mai sunt niște „oaze ale prostiei”, aici continuă să trudească, în condiții complicate, profesori talentați și devotați meseriei, țărani deștepți și luminați care „aduc Europa” acasă, în învățământul și agricultura noastră.

…Rigorile meseriei mă obligă să dau și niște nume. Nu voi face acest lucru, fiindcă risc să omit pe cineva. Noi, cei mai în etate, avem slăbiciunea de a fi moralizatori și de a da sfaturi. Nu am rezistat nici eu în fața respectivei ispite. În salutul pe care l-am adresat elevilor învingători am spus: plecați peste hotare, faceți studii, dar întoarceți-vă acasă, bateți-vă pentru viitorul vostru, pentru demnitatea voastră, nu vă lăsați învinși după primul eșec, fiind doborâți la pământ, ridicați-vă și continuați lupta. Nu știu dacă vă simțiți bine în țara în care v-o lăsăm noi, noi atâta am putut și atâta am făcut, dar dacă nu vă place țara în care trăiți, n-o părăsiți, căci e a voastră, faceți-o voi mai bună.

Fiți bătăuși!