În timp ce noi, jurnaliștii, și ei, politicienii, suntem preocupați de situația geopolitică și economică din Republica Moldova și din lume, oamenii simpli rămân în umbră, continuându-și viața în pofida tuturor greutăților. Ei nu sunt subiect de titluri bombastice în presă, dar asta nu înseamnă că nu au nimic de spus. Așadar, inaugurăm o nouă rubrică dedicată oamenilor de rând și gândurilor ce-i frământă.
„Sunt strungar de profesie, însă în ultimii 15 ani lucrez aici (n.red.: punct de colectare a sticlelor, maculaturii și cartonului). M-am angajat temporar, dar temporarul s-a întins pe 15 ani. Cei care vin aici sunt oameni simpli, pensionari, șomeri sau chiar boschetari. Uneori și tinerii mai trec pe aici. Între timp nu îngheț, mai car niște saci, niște sticle. Oricum doar pe sticle nu-mi adun banii. Primesc uneori chiar și plastic.
Am crescut ca toți copiii sovietici, ne adunam pe terasa comună, ne jucam. Dar acum nu-mi arde a amintiri. N-am apucat să lucrez după profesie, fiindcă s-a destrămat URSS-ul. La alegeri n-am reușit să merg, dar cred că așa cum a fost, așa și va rămâne. Nu văd mari perspective, deși e nevoie de stabilitate politică în țară. Dacă vom avea aceasta, toate vor veni de la sine. De exemplu eu, la sfârșit de lună, adun 5-6 mii de lei și trebuie să întrețin familia. Am copil în clasa a II-a. Programa este complicată, uneori și eu trebuie să învăț odată cu el ca să-l pot ajuta”.
