După scurte studii la Moscova, a revenit în satul natal unde şi-a întemeiat o familie. Pe 8 mai 1993 s-a născut fiul mai mare, Vadim, iar un an mai târziu, pe 2 iunie 1994, a văzut lumina zilei şi al doilea fecior, Petru. Ea recunoaşte că cele mai frumoase momente ale vieţii au fost acelea când băieţii au învăţat la Gimnaziul din Pârâta. Atunci copiii îi erau alături. Mai târziu, când ei au plecat să înveţe o meserie la Chişinău, le-a dus mereu dorul. Oxana Pisari spune că toată viaţa a lucrat la pământ, cultivând zarzavaturi în sere, fiind ajutată de feciori şi soţul, Simion, care periodic pleca la muncă în Rusia.
Pe 1 ianuarie 2012, totul însă s-a ruinat brusc. Un militar rus de la postul de menţinere a păcii nr. 9 de la Vadul lui Vodă a tras în maşina la al cărei volan se afla fiul mai mare, Vadim Pisari. Din cauza unei răni mortale, feciorul ei a decedat la doar 18 ani. Nimic nu poate măsura durerea unei mame care şi-a pierdut un copil abia ajuns la vârsta maturităţii. În aceste momente grele au susţinut-o cel mai mult soţul şi fiul Petru care i-a mai rămas. La câteva zile după ce şi-a înmormântat băiatul, Oxana Pisari a participat la un protest organizat pe podul de la Vadul lui Vodă.
„Mi-a ars inima pentru toată viaţa. Dacă el (ofiţerul rus – n.n.) a avut dreptul să tragă în feciorul meu, eu vreau ca el să se uite la mine în ochi!”, spunea îndurerată mama lui Vadim Pisari. Ea nu-şi va găsi liniştea până când nu va fi tras la răspundere militarul care i-a omorât fiul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
