Totuși, în timp ce unele state ale PE au înregistrat progrese semnificate spre asocierea cu UE, altele au renunțat la vectorul european, cedând în fața presiunilor Rusiei.

În luna mai 2009, la Praga, a fost lansat Parteneriatul Estic (PE) cu scopul ambiţios de a pune în aplicare o asociere politică şi integrare economică între UE şi partenerii săi răsăriteni. Acest lucru ar presupune noi acorduri de asociere, inclusiv zonele profunde şi cuprinzătoare de liber schimb şi integrarea progresivă în economia UE. Aceasta ar permite, de asemenea, facilitarea călătoriilor în UE, prin liberalizarea treptată a vizelor, însoţită de măsuri de combatere a migraţiei ilegale.

Publicația poloneză „New Eastern Europe” a realizat, în acest sens, o analiză pentru fiecare dintre cele șase țări ale PE – Belarus, Ucraina, Moldova, Armenia, Azerbaidjan și Georgia – unde au fost scoase în evidență progresele sau regresele din regiune, precum și domeniile care necesită o atenție suplimentară din partea funcționarilor publici, politicienilor și lideri atât în Uniunea Europeană, cât și statele din Europa de Est.

„Șeful” promoției

Nu este surprinzător că Belarus are scorul cel mai mic, scrie publicația, în timp ce Georgia are cele mai bune rezultate. Ucraina a marcat sub media regională, cu un scor general de 2,5, în timp ce Republica Moldova și Georgia sunt singurele două țări care „au marcat” peste medie. Armenia a marcat mai mult decât Azerbaidjan, cu doar două cincimi dintr-un punct.

La nivel regional, dezvoltarea societății civile obține cele mai bune puncte, în timp ce progresele înregistrate privind drepturile omului au nota cea mai mică. Mai exact, scorul mediu pentru Belarus și Azerbaidjan, în ceea ce privește drepturile omului, este în jur de 1,5 (între foarte slab și slab) și 3.1 pentru Georgia, care a primit cel mai mare punctaj. Analizând progresele înregistrate în statul de drept și ale sistemului de justiție, experții au oferit Ucrainei o medie de 1,8 – doar puțin mai mare decât cea a Belarusului și a Azerbaidjanului. Media Ucrainei de 1,6 pentru lupta împotriva corupției este similară cu cea a Azerbaidjanului și este chiar mai mică decât a Belarusului. Totuşi, „şeful” promoției este Ucraina, care a obținut 3,2 puncte per total.

În general, experții consideră că progresul în țările Parteneriatului Estic nu este pozitiv, gradul mediu pentru întreaga regiune fiind de 2,6. Dincolo de aceasta, punctajele ilustrează, de asemenea, diversitatea țărilor din Parteneriatul Estic. Acesta reflectă necesitatea de a lua în considerare o abordare mai individualizată, bilaterală chiar, între Uniunea Europeană și țările care au progresat cel mai mult în cursul integrării lor în Europa comparativ cu cei care au progresat mai puțin, precizează analiza.

Cu sau fără

Evaluând situația din Ucraina, 60 la sută din experți credeau că, dacă Ucraina nu îndeplinește criteriile Uniunii Europene înainte de Summitul de la Vilnius, UE nu ar trebui să semneze Acordul de Asociere și Acordul de Comerț Liber, Aprofundat și Cuprinzător. De asemenea, fiind realiști, unii experți au notat faptul că, deși UE și Ucraina vor semna acordul, nu există garanții că Ucraina va pune în aplicare angajamentele asumate în cadrul Acordului de Asociere, dar și ZLSAC.

De altfel, mulți experți au considerat că politica UE conform principiului „mai mult pentru mai mult” a fost o componentă corectă a politicii de vecinătate a UE, însă au avertizat că aceasta trebuie să fie utilizată cu grijă și în mod flexibil. Mai sunt experți care au menționat că, de multe ori, evaluările UE au fost decizii politice, remarcând „că țările Parteneriatului Estic primesc „mai mult pentru mai puțin” sau „mai puțin pentru mai mult”, în funcție de relațiile dintre elitele politice ale UE și țările partenere”. Singurul mod în care criteriul „mai mult pentru mai mult” ar fi o politică eficientă ar fi crearea de diferite criterii pentru fiecare stat în parte, întrucât acestea se diferențiază în funcție de domenii, cum ar fi dezvoltarea economică, statul de drept, democrația.

„Intervenția fără precedent” a Rusiei, provocarea-cheie pentru succesul PE

Toți experții au admis că există încă multe de făcut în ceea ce privește angajarea țărilor PE vizavi de criteriile UE. Cu toate acestea, această opinie nu a contrazis convingerea că Parteneriatul Estic are un potențial ridicat pentru o schimbare serioasă în regiune, iar sprijinul și resursele ar trebui majorate din partea ambilor parteneri. Succesele includ progresele înregistrate în comerț și negocierile acordului de asociere, facilitarea regimului de vize, de energie și cooperarea în domeniul apărării, precum și creșterea gradului de conștientizare a afacerilor de Est în UE. Cu toate acestea, lipsa de voință politică și resurse rămân cele mai mari provocări. Mai mulți experți, de asemenea, au remarcat faptul că „intervenția fără precedent” a Rusiei în regiune va rămâne una dintre provocările-cheie pentru succesul Parteneriatului Estic.

Moscova, de-a curmezișul Parteneriatului Estic

Cotidianul estonian „Postimees” scrie că preşedintele rus, Vladimir Putin, a reuşit „să mâne în grabă Armenia către Uniunea Eurasiatică” și, prin urmare, niciun acord nu va fi semnat la Vilnius între UE şi această ţară. „Armenia alege Rusia în locul UE”, titrează „European Voice” după vestea că Erevan se va alătura organismului comercial al Rusiei, Uniunea Euroasiatică, în loc să semneze acordul de liber-schimb negociat timp de luni de zile cu Uniunea Europeană. Financial Times scrie că Armenia a văzut, între timp, cum Rusia crește prețurile gazelor și semnează un contract de arme de 4 miliarde de dolari cu inamicul său, Azerbaidjan.

Sursa: presseurop.eu

După Armenia, vine rândul Azerbaidjanului să fie supus la presiuni, și anume, se specula cu privire la unele măsuri pe care Putin ar fi promis să le pună în aplicare în conflictul din Nagorno-Karabah şi deci nu ar mai fi vorba doar de proceduri vamale penibile. Totuși, printre tacticile puternice ale Moscovei au fost și presiuni comerciale, de energie și de securitate. În ultimele luni, a interzis importurile din Ucraina, începând de la oțel până la ciocolată – aparent pentru motive de siguranță sau sănătate. În luna august, au fost instituite temporar controalele vamale punitive pentru alte bunuri pentru a demonstra ce măsuri pot fi luate în cazul în care Kievul ar semna un acord cu UE. Totuși, în ciuda unor presiuni puternice, Ucraina nu a cedat şantajelor Kremlinului, iar guvernul ucrainean a aprobat proiectul de lege asupra acordului de asociere cu UE şi se pregăteşte să-l semneze la Vilnius.

În Georgia, trupele rusești au ridicat baricade de sârmă ghimpată de-a lungul frontierelor regiunii separatiste Osetia de Sud, pe care Rusia a ocupat-o după războiul din 2008.

Rusia a interzis chiar și produse lactate lituaniene, unul dintre motive fiind, bineînțeles, faptul că această țară găzduiește summitul, unde urmează să fie parafate și semnate acordurile cu unele țări din PE.

În ceea ce privește R. Moldova, același cotidian scria că ameninţările au fost şi mai crude la adresa Republicii Moldova. „Potrivit viceprim-ministrului rus, dacă RM ar continua pe calea aspiraţiilor sale europene, ar putea să piardă controlul asupra Transnistriei şi să înfrunte o iarnă foarte rece – cu alte cuvinte, să fie lipsită de aprovizionare cu energie pentru iarna care vine.

Pe slate.com, editorialista Anne Applebaum are o explicaţie pentru atitudinea Moscovei: „Dacă Europa a reuşit să elaboreze acorduri de asociere cu Armenia, Ucraina şi Republica Moldova, nu există niciun motiv de a ne gândi că nu vor urma şi acorduri similare cu Rusia. Dar elitele ruseşti, conduse de preşedintele Putin, nu acţionează în interesul Rusiei. Ele acţionează în propriul lor interes. Pentru moment, ele sunt convinse că naţionalismul economic şi limbajul neo-imperialismului le vor aduce sprijinul poporului şi, dacă este posibil, bani”, afirmă ea.
„Financial Times” scrie, de altfel, că nimeni nu se așteaptă ca lucrurile să se încheie cu un război, dar ar putea exista o escaladare bruscă a litigiilor comerciale, întrucât Rusia a făcut tot posibilul pentru a descuraja aceste țări de la un parteneriat cu UE. Președintele Vladimir Putin le vrea în schimb să adere la Uniunea Vamală, creată de Rusia, împreună cu Belarus și Kazahstan.

Unde se află R. Moldova?

Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre RM şi UE (ZLSAC) este parte a Acordului European de Asociere şi aduce beneficii suplimentare economice pentru R. Moldova. Acordul de comerţ liber RM-UE presupune liberalizarea graduală (până la 10 ani din momentul semnării) a comerţului cu bunuri şi servicii, libera circulaţie a forţei de muncă, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice şi netarifare, abolirea restricţiilor cantitative şi armonizarea legislaţiei RM la Acquis UE. Spre deosebire de regimul comercial actual RM-UE (ATP), care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat – ZLSAC va fi un acord multilateral încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mai mari decât ATP şi o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri şi investiţii.

Negocierile privind acordul de Asociere au fost încheiate în iunie 2013, după 15 runde de negocieri, inclusiv șapte runde de negocieri separate privind DCFTA. După parafarea Acordului la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, care este planificat pentru 29 noiembrie, UE va parcurge un șir de etape tehnice adiționale (în special traducerea), necesare pentru pregătirea semnării Acordului de Asociere, inclusiv DCFTA, în 2014.

De altfel, analiștii centrului „Expert-Grup” au estimat în septembrie impactul ulterior aderării la ZLSAC, iar acestea ar fi următoarele:

– Anularea tarifelor vamale moldovenești la importurile din UE și Turcia;

– Majorarea costurilor de producție cu 8% în sectorul agricol, condiționată de necesitatea de a satisface standardele sanitare și fitosanitare europene;

– Majorarea cu 5% a veniturilor de care vor beneficia producătorii moldoveni pentru produsele agroalimentare livrate pe piața europeană, pentru produsele industriale tarifele europene deja fiind zero;

– Majorarea cu 20% a veniturilor din export pentru produsele agricole și cu 5% a veniturilor din export pentru produsele industriale moldovenești livrate pe piața turcă.

Totodată, presa străină continuă să scrie că cea mai actuală problemă a Republicii Moldova este „identitatea, frustrarea în legătură cu coaliția proeuropeană, care nu este străină de tipicele guvernări postsovietice, bazate pe interese și incapacitatea lor de a aduce îmbunătățiri vieții socio-economice, ceea ce ar putea duce la o schimbare de guvern în urma alegerilor. Într-un astfel de caz, o revizuire a politicii externe și de orientare geopolitică pot fi, de asemenea, posibile”, scrie jurnalistul Yegor Vasylyev pentru publicația „New Eastern Europe”.

Perioada post-Vilnius

După Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, țările incluse în acest proiect se vor despărți în două categorii – cele în care politica europeană funcționează și cele care nu au niciun fel de perspectivă europeană, sunt de părere analiștii europeni. Astfel, Republica Moldova, Georgia și Ucraina vor continua parcursul european, care se va aprofunda în măsura în care autoritățile din țările respective vor dori să facă acest lucru și vor beneficia în continuare de susținerea instituțiilor europene. În timp ce Azerbaidjan, Belarus și Armenia par să nu aibă în acest moment niciun fel de perspectivă de apropiere de UE.

Expertul Andrej Yahorau, de la Centrul pentru transformare europeană din Belarus, constată că UE va fi pusă în fața situației de a trata diferit aceste două categorii de state. Expertul atrage atenția asupra faptului că, chiar dacă nu va acorda susținere autorităților, UE trebuie să nu uite de societatea civilă din țări ca Belarus, Azerbaidjan și Armenia, pentru a crea platforme de promovare în societățile respective a ideii europene.

Turcia, spre exemplu, a semnat un acord de asociere cu UE, cum e cel pe care urmărește să îl parafeze R. Moldova, încă din 1963. Jumătate de secol mai târziu și în ciuda faptului că negocierile directe, pe capitole, au început încă din 2005, nu au fost deschise pentru negocieri decât 13 capitole din 35 și nu a fost închis decât unul singur: știința și cercetarea. Iar faptul că Turcia a trebuit să aștepte o jumătate de secol înainte de a-și vedea acceptat statutul de candidat nu e foarte încurajator pentru țările Parteneriatului Estic.