E vorba de cenaclul Pavel Dan din Timișoara, îndrumat de poetul Eugen Bunaru. Ca să încep discuția de la cenaclul Alexei Mateevici despre care am vorbit săptămâna trecută, voi aminti că în 1989, anul Marilor Adunări Naționale din Chișinău, e și anul Revoluției anticomuniste din România, începută la Timișoara. Deși nu putem vorbi de implicarea cenaclului Pavel Dan în evenimentele de atunci, putem vorbi de implicarea cenacliștilor. Ion Monoran, un poet paveldanist la care țin în mod deosebit, a fost alături de Eugen Bunaru și alți paveldaniști în fruntea evenimentelor. Sunt celebre pozele cu Ion Monoran vorbind revoluționarilor de la balconul Operei din Timișoara.
Evenimentele de atunci au trecut, cenaclul și-a continuat activitatea mai liber decât înainte, însă prea mult și satisfăcător nu s-au schimbat nici în România lucrurile, mai ales dacă punem în balanță viețile atâtor tineri, curmate în decembrie ‘89.
Eugen Bunaru a reușit însă anul trecut o realizare literară de proporții. După ani de muncă, a reușit să editeze o antologie a paveldaniștilor de la înființare până astăzi. Șase decenii de poezie bănățeană. Aproape că nu mai vorbim de o antologie, ci de o istorie literară recentă. Șaptezeci și cinci de poeți – de la Dușan Petrovici și Șerban Foarță la Nicoleta Papp și Mariana Gunță. De la cei deveniți emblematici pentru Timișoara ca Ion Monoran, Petru Ilieșu, Eugen Bunaru la cei afiliați cu timpul în alte zone culturale ca Andrei Bodiu sau Mircea Bârsilă – cel care, împreună cu Derlea și Monoran, voia să inventeze un nou curent literar „monodersilismul".
Apărută în 2014 la Editura Brumar, antologia cenaclului Pavel Dan Cuprins sau un fel de imperiu e o adevărată necesitate pentru biblioteci, dar și pentru cei interesați de un fenomen cenaclier. Cu siguranță nu e o carte pe care să o împrumuți două săptămâni și să o citești. Cele aproape șase sute de pagini nu sunt destinate unei lecturi automate, ci e o antologie pe care să o păstrezi și la care să revii din timp în timp. Îl felicit pe Eugen Bunaru pentru această muncă necesară și solicitantă. Antologie care s-a realizat şi s-a publicat cu greutate. Sunt ferm convinsă că fără insistențele lui Eugen Bunaru, acest cenaclu nu ar fi ajuns antologat așa cum e azi.
P.S.: Dacă cineva e în Timișoara pe 9 mai, să nu rateze lansarea antologiei ce va avea loc la ora 19.00 la Casa de Cultură a Studenților.
