Este arhicunoscut că relaţiile dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Rusă nu sunt tocmai cordiale. Şi nu de ieri, de azi, ci de decenii. După căderea Cortinei de Fier, dialogul ecleziastic româno-rus a fost dinamitat de o rană veche: Basarabia.
Dacă asupra raptului teritorial săvârşit de Stalin nu există dubii, nici asupra jurisdicţiei canonice nu pot exista discuţii. Cu toate acestea, Patriarhia Rusă consideră actuala Republică Moldova drept teritoriul său canonic. Primele dispute au reînceput de pe 14 septembrie 1992, când Patriarhia Română a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dat fiind contextul istoric, ea este acum autonomă şi urmează stilul vechi.
Petru Păduraru, fostul episcop de Bălţi al Mitropoliei Chişinăului, a devenit mai întâi locţiitor şi, mai apoi, din octombrie 1995, mitropolit al Basarabiei şi exarh al plaiurilor, cu drept de jurisdicţie extrateritorială asupra românilor ortodocşi din diaspora de răsărit.
Ruşii iau cu japca Basarabia
Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de mitropolie. Decizia înfiinţării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisă s-a făcut prin legea de organizare a BOR din 1925. Ahiepiscopul de Chişinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdicţia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chişinăului, episcopia Hotinului şi Bălţilor şi Episcopia Cetăţii Albe – Ismail.
Trebuie reamintit că în timpul ocupaţiei sovietice din 1940-1941, şi mai apoi sub regim sovietic din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei şi-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chişinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică Patriarhiei Ruse.
Conflictul, aparent îngheţat a reizbucnit când Sfântul Sinod, sub conducerea Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a hotărât în 2007 să-şi reactiveze eparhiile istorice sufragane: Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi (fosta Episcopie a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a Cetăţii Albe – Ismail) şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria).
DISPUTĂ
O nouă politică etnolingvistică şi o competiţie absurdă
Negocierile dintre Bucureşti şi Moscova sunt în curs, dar Patriarhia Rusiei "joacă tare". După cum observa şi Vlad Cubreacov, consilier al Mitropoliei Basarabiei, dar atent analist religios. Patriarhia Moscovei şi-a lansat "versiunea moldovenească" a site-ului său. Faptul se datorează existenţei unui proiect al Bisericii Ruse, care ne anunţă: "În data de 1 octombrie 2009 a fost deschisă noua versiune a portalului. În data de 19 iunie 2010 a început să activeze versiunea ucraineană a sitului, iar din data de 7 septembrie 2011 a fost deschisă, în mod oficial, versiunea moldovenească". Adresa site-ului este: www.patriarchia.ru/md/.
Serviciul de presă al "subdiviziunii canonice" ruse din Republica Moldova se laudă şi se bucură, aducându-ne la cunoştinţă următoarele: "Recent, în reţeaua internet a apărut versiunea în limba de stat pentru site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei". Patriarhia Moscovei şi oamenii săi din "subdiviziune" se tem de sintagma "limba română" ca dracul de tămâie.
În prezent, sub patriarhul Kiril, Patriarhia "multinaţională", de fapt, supranaţională şi, astfel, imperială prin (auto)definiţie, a Moscovei şi a întregii Rusii promovează o nouă politică etnolingvistică. După cum susţine Vlad Cubreacov, Patriarhia Moscovei, atât de aprig angajată într-o absurdă competiţie canonică cu Patriarhia Română în Republica Moldova, nu acceptă şi o versiune românească a site-ului său oficial: "Este potrivit să ne întrebăm: de ce oare? Răspunsul este simplu şi stă la vedere. Patriarhia Moscovei este adepta teoriei "limbii moldoveneşti", distincte de limba română şi a "etniei moldoveneşti", distincte de etnia română.
În plus, tributară încă panslavismului răsăritean, ea acceptă cu dificultate, ba chiar cu multă silă, alfabetul latin. Cu toate acestea, în ultimii doi ani am putut observa publicarea pe site-ul Patriarhiei Ruse a câtorva ştiri în versiune românească, cu specificarea: "Material na: moldavskom", adică material în limba moldovenească. Dacă ar fi indicat că respectivele materiale sunt în limba română, Patriarhia Moscovei şi-ar fi desfiinţat teoria privind aşa-zisele diferenţe etnice şi lingvistice dintre locuitorii băştinaşi ai României şi Republicii Moldova", spune Cubreacov.
DE LA RUŞI VINE DECIZIA
Cea mai bună variantă ar fi convieţuirea
Dialogul devine din ce în ce mai greoi, din moment ce conceptele de "Rusi" (Rusia Mare, Rusia Mică şi Rusia Albă), "Russkii mir"- "Lumea Rusă" (Federaţia Rusă, Ucraina, Bielorusia şi Republica Moldova) sunt eufemisme pentru ceea ce Patriarhia Moscovei consideră a fi "teritoriu canonic rusesc", ca şi pentru ceea ce, în partea europeană a fostei URSS, Kremlinul consideră a fi "vecinătatea apropiată".
După cum îmi spunea un ierarh român, cea mai bună variantă ar fi buna convieţuire: "Ruşii să fie păstoriţi de ierarhi ruşi, iar românii de români! Dar va vrea Moscova?".
Sursa: evz.ro
