Editorial

Pericol pentru Moldova

Scopul pe care îl urmăresc acestea este simplu de tot: de a discredita guvernarea democratică, de a destabiliza situaţia social-politică şi de a pune din nou pe burtă economia moldovenească, aşa cum s-a mai procedat atunci când Kremlinul a dat ordin ca să fie instituit embargoul la importul de vinuri. Cu cât mai bine merg treburile în RM, cu atât mai concertate şi mai brutale devin atacurile. Atât cei din interior, cât şi cei din exterior doresc cu tot dinadinsul ca RM să devină un stat slab, absolut dependent şi condus de o marionetă a imperialismului rusesc.

Agenţii prin care se realizează acest scop sunt foarte diferiţi – la prima vedere, incompatibili chiar -, însă foarte bine legaţi între ei de anumite elemente imorale ce urmăresc doar păstrarea averilor cu care s-au căpătuit sau rămânerea în soldă.
Scandalurile artificiale provocate de Pasat şi ÎPS Vladimir, încercarea Kremlinului de a resuscita trupul politic al lui Voronin, ignorarea făţişă de către autorităţile ruse a dialogului direct cu autorităţile moldovene şi substituirea lui de către Moscova prin aşa-numitul dialog mediatic cu Chişinăul (replicile lui Onişcenko de la „Rospotrebnadzor”, declaraţiile Ministerului rus de Externe etc. au ajuns la noi doar prin intermediul ziarelor), izbucnirea artificială şi a unui inexplicabil scandal cu indispensabil de mediatizaţii Mocanu şi Plahotniuc, enervările şi dezvăluirile multe şi mărunte pe care le tot aruncă pe piaţă unele „fabrici” de făcut valuri în lighean, dar şi unii capi democraţi panicarzi – toate bat în autoritatea actualei Puteri. Actorii, indiferent de patroni şi provenienţă geografică, încearcă să bage în capul moldoveanului ideea vehiculată de comunişti precum că guvernarea democratică nu este una independentă, că este condusă de cineva, că slujeşte interesele cuiva.

Eu nu voi intra în detaliile reglărilor de conturi din cadrul melodramei cu Mocanu, Plahotniuc şi prietenul său Lupu, ci voi aminti că în RM, de fiecare dată când se apropie alegerile, neapărat apare pe arenă câte un brav luptător împotriva mafiei. Cum se termină alegerile – dispare şi comisarul Cattani. Să dea Domnul să greşesc, însă acest fel de cruciadă este una contraproductivă, în condiţiile în care organele abilitate să combată crima organizată încă nu sunt capabile să o facă. Să nu uităm de moştenirea pe care a lăsat-o regimul Voronin în persoana sistemului actual judecătoresc, a poliţiei şi procuraturii pe care AIE, pur şi simplu, din lipsă de timp şi posibilităţi reale, nu le-a curăţat de lepădături. Scandalul dintre Mocanu şi Plahotniuc a fost aranjat astfel, încât să-i facă să se certe în public pe Lupu şi Filat.

Varianta de rezervă a iniţiatorilor acestei stări de lucruri prevede compromiterea ambilor prin atribuirea de „merite mafiotice”, astfel ca până la urmă oamenilor să li se insufle ceea ce li se insuflă deja de pe misterioasele panouri instalate în toată republica: „Eu nu cred în nimeni”. Consecinţele acestei manipulări sunt previzibile: prezenţă slabă la referendum, doi candidaţi fără şanse la prezidenţiale şi… ceea ce spuneam mai sus – o Moldovă dependentă, dezorganizată şi disperată care va accepta pe oricine îi va promite ordine: ori pe „unsul” Pasat, ori pe neunsul…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *