La el s-au propus (și la uman, și la real) trei subiecte, respectiv, testele în baza poeziilor lui L. Damian („Timpul trece”) și I. Hadârcă („Din partea întregului”) și eseurile „Moral și imoral în comportamentul personajelor din spațiul prozei românești” și „Caracterizarea doctorului Margulis dintr-un fragment propus de Ioana Pârvulescu”.

La emoțiile tradiționale, în acest an s-au mai adăugat cele provocate de introducerea camerelor de luat vederi. Nu știm ce a dorit să promoveze Ministerul Educației propunând subiectele respective, dar în atmosfera stresantă și inflamabilă a examenului din acest an delimitarea moralului de imoral nu a fost un lucru simplu. Unii s-au descurcat, alții nu prea.

Am selectat din lucrările din acest an exemple care, tradițional, nimeresc la capitolul „perle” – un eufemism pe care-l folosim în locul unui calificativ mai dur.

Alexandra Tănase, profesoară de limba și literatura română, Liceul „Gaudeamus”

Timpul trece, iar noi… rămânem

Timpul înseamnă bătrânețe, uitare și uzurpare.

Ziarul TIMPUL este cel mai procurat din localitate.

Timpul e ca tăcere în Univers, dar și aici.

Omul fără timp e ca un copil abandonat într-o țară săracă.

Timpul trece, viața se scurtează, anii nu-i mai vânturi curajos.

Timpul nu-l poți opri niciodată, el însuși poate să se oprească doar o singură dată, așteptând persoana iubită.

Timpul este unicul creator jalnic, dar și un distrugător, tot jalnic.

În viață nu poți stăpâni timpul, omul și clipa de aceea înfloresc fete în amintiri.

În ziarul TIMPUL totul este special, chiar unele subiecte îți apar furios de plictisitoare.

În timpul BAC-ului eu jur credință că n-o să mai copii aproape nimic.

Iubirea și timpul se țin umăr de umăr.

Timpul, ce cuvânt ușor de rostit, dar greu de învins în timp.

În timp ce alții se distrau la bar, eu scriam examenul de bacalaureat.

Poetul așteaptă un timp în care să răsară luna pentru a-și emancipa sentimentele.

Din păcate, timpul nu poate fi corupt, e pentru toți moral sau imoral.

Timpul e bătrân, se bazează pe amintiri și nu amintirile pe timpul trecut.

Nu există țară fără morală și fără… imorală

Morala nu poate exista fără suflet, nici sufletul fără morală harnică și nepătată.

Moralitatea și imoralitatea comportamentului se întâlnește rareori printre oamenii publici și uneori printre cei din stradă.

Morala o desprindem din opere, poezii, proverbe citate și alte surse.

Omenescul este diferit, imoralul persistă și reprezintă diferit.

Moralitatea nu permite imoralității să se distrugă.

Moralitatea și imoralitatea sunt două cuvinte identice, adică două calități identice – la scris, dar nu la rostit.

Imoralitatea vine din întunericul sufletului, deci din fundul iadului.

Moral sau imoral: viața noastră e plină de noimă.

Imoralitatea e ca un buruian ce lent și crud înădușe o floare firavă, este un vierme ce mănâncă viclean rădăcinile.

Imoralitatea este o comoară, s-o păstrăm, iar imoralitatea s-o lichidăm.

Datorită moralități mulți oameni de știință autori chiar și scriitori au scris multe opere, povestiri.

Cu morala și imorala ne întâlnim în fiecare zi și pășim peste ele fără să ne dăm seama.

Prin moralitate poți face lucruri bune și mai puțin bune.

Imoral este acela care nu crede și nu respiră spre nimic, cel ce aleargă după mai multe lucruri odată, fără a primi ceva.

Imoralitatea este răutăciunea și indiferența de care dă dovadă omul rece.

Unii oameni au luat o cale greșită, surdă și mută, numită IMORALITATE.

Imoralitatea este o călăuză, o rază de soare care te poate scoate de la întuneric, adică din funduri.

Imoralitatea este atunci când tu faci ceea ce îți place, când nu asculți mama sau alte sfaturi moraliste.

Imoralitatea este o armă prin care oamenii aruncă venin, brutalitate, gunoi.

Azi printre noi sunt persoane pline cu moralitate și imoralitate, depinde de dorințe, viziuni, idealuri imorale sau morale.

Toți vor să se cațăre cât mai sus neținând cont de merge spre moral sau cade spre imoral.

A fi imoral înseamnă a fi nimeni.

Toamna cu trup și suflet

Metafora toamnei semnifică scârba păpușilor când copiii plec în clasa unu.

Anotimpul toamnei îmi place foarte mult că este anotimpul meu preferat.

Poezia lui Ion Hadârcă este despre toamna întreagă, despre mere verzi, despre școală, despre viață despre întreg și parte bună.

Domnul Toamnă ne va asista azi la test.

Dreptatea e la fundul mării cu tot cu trup și suflet.

Am ieșit de la întrecerile sportive cu trup și suflet.

Intelectualul se caracterizează ca un om cinic și ratat cu trup și suflet.

Copilul toamnei a ratat frumusețea ei și i-a pierdut farmecul.

Cu trup și suflet am scris această lucrare și nu permit nimănui să mă fraierească.

Personajul să se manifeste cinstit, chiar dacă e toamnă, adică sfârșit.

Când mama trebuie să plece peste hotare în sufletul meu e „Sfârșit de toamnă” de V. Alecsandri.

Omul – societatea

Lăcomia duce la dezmembrarea oamenilor într-o societate grea.

Personajele m-au impresionat prin curajul de valori fundamentale reduse.

Și astăzi sunt personaje a căror drum e presărat cu nedrept și plâng tare.

Personajele sunt vietăți cu propriile valori.

Liniștea sufletească va dura mereu lungă ca persoana iubită.

Cultura omenească se renaște din străbuni morți.

Vitoria Lipan are o morală bine dezvoltată.

Ion a permis imoralității să-l copleșească.

Lică e răutăcel, are o moralitate scăzută.

Așa e țăranul din proza românească: lacom, hapsân, agresiv.

Maria a trecut prin mai multe stări cruciale, dar nu s-a descurajat mortal.

Ion este un tip uman care dezavantajează societatea sărmană.

Ion este dominat de diavolul egoismului, de neîndestulare și pesimism.

Eroul liric e frumos, dar e puțin stresat și neliniștit ușor.

Sătenii au fost schimbători, crezând că păstorul e sfânt, fiindcă pe mormântul crud crescuse iarbă, iar pe altele nu creștea nimic.

Bărbatul, adică persoana, este sexul puternicului și exemplu pentru băieți și fete: adică urmașii săi.

Elena a alergat cu trup și suflet la școală.

Iubita îi ocupase tot teritoriul inimii.

Atâta știu. Atâta spun.

Exemplul de moral este Ștefan cel Mare din romanul „Frații Jderi” de Liviu Rebreanu.

Un exemplu aparte este opera „Moromeții” de Mihail Sadoveanu.

Simbolul lunii se întâlnește în „Madona bălții” de Mihai Eminescu.

Chiar dacă natura ne aseamănă în pastelul „Florile” de George Coșbuc, ea este deosebită.

Lui Ion din „frunze de dor” îi plăceau lucrurile cu pământuri.

Samariteanca, din nuvela lui Liviu Rebreanu a înțeles că viața nu-i o jucărie.

Nu degeaba Ștefan cel Mare spunea că Moldova este a urmașilor noștri direct a viitorilor băieți și fete.

Păstorul din „Miorița” n-avea oi, dar mânca brânză cu mămăligă de două ori pe zi.

Ipotecarul din roman este perfid și l-a fraierit pe un doctor.

Personalitatea lui Ilie Moromete este un exemplu de educație, amintiri și valori, adică bani.

Doctorul e un exemplu de încrezut, iar ipotecarul trebuie călcat pe coadă.

Fiecare dintre noi are exemple de opere cu ajutorul cărora suntem criticați că suntem persoane cu morală sau imorală.

Lume, lume…

E greu să trăiești într-o lume grea, unde oamenii vicleni predomină și foiesc.

Unii oameni din astă lume se gândesc zi și noapte cum să mintă mai mulți oameni.

Nu trebuie să ai încredere în oameni, deoarece fiecare te lovește prin spate destul de tare.

Vrei să trăiești într-o lume bună, dar dai peste ceva rău mirositor și inocent.

Un om rău în această lume te vinde pe doi bani, dar mai ales un Ipotecar.

Doctorul amăgit poate fi comparat cu ursul păcălit de vulpe din altă lume.

Eroul nu va înceta niciodată să-și nutrească speranța în trecutul lumii.

Viitorul lumii este în mâinile tale și pentru a da roade pentru viitor este nevoie de depresie, care-ți schimbă sufletul.

În viitor lumea va cunoaște partea morală a vieții cu suflet curat.

În această lume unde minciuna și lașitatea sunt calități fundamentale n-ar mai trebuia ca lumea să existe, deoarece acesta este o lume a diavolului.

Ziua de azi e un bilet cu care vom traversa întreaga lume sau întreaga viață în viitor.

Ceva de bine…

Moralitatea și imoralitatea se confruntă parcă… între ele, încercând până la urmă să demonstreze care învinge.

Puțini dau dovadă de moralitate exemplară, deoarece mulți profită de moralitatea pe care o au.

Să fii om cult și inteligent e lucru greu, dar mai ușor e să fii iresponsabil și neatent.

Fiecare înțelege lumea diferit, demonstrând moralitate, dar și imoralitate, însă fiecare își alege drumul.

Atunci când iubești, simți că ceva sau cineva îți dă aripi spre înălțare.

Moralul nu poate veni așa, pur și simplu, moralul se capătă se moștenește.

Ion (personaj) este un adevărat patriot, un ideal al patriei care nu și-a trădat țara, nu ca parlamentarii în ziua de azi.

Eroii de azi sunt parlamentari, nu personaje care nu ne dau nicio șansă la o casă, familie unită.

Fiecare dintre noi are o cultură și nu mai multe, că e greu așa.

Astăzi trăim într-o societate democratică, în care fiecare își atinge scopurile cum poate și cum dorește: suntem liberi.

Morala citită de părinți sau de profesori nu era o cicăleală, ci un îndemn la luarea aminte asupra faptelor imorale ce le-au săvârșit.

Mai bine îți construiești o căsuță mică în care să trăiești și un castel în suflet, decât să trăiești în castel și să ai o cocioabă împăienjenită în suflet.

Morala e acolo unde imorala încearcă să ridice prima treaptă, dar daca morala a ajuns la timp atunci imorala va ceda ușor.

Aberații

Trecerea copilăriei e într-un colț de suflet, simbolizând despărțirea de limba inocenței.

Onoare azi, este un cuvânt subtil, fără nicio importanță care încetul cu încetul dispare cu totul.

Încrederea este în opera lui V. Alecsandri „Miorița”, unde calfele și zidarii au avut încredere în preot, dar el a poruncit să lase schelele…

Nimeni nu are dreptul să-ți sufle și să-ți înjure credința.

Eu am dat în sport tot timpul și sufletul neamului meu.

E greu unul tu singur să fii cinstit la un popor sau o țară întreagă și neutră.

El își așterne buzele pe fruntea ei moale.

Anii trec pe neașteptate în ultima strofă a poeziei lui L. Damian.

Opinia mea proprie din opinia mea proprie consider că trebuie să ascultăm ce spun strămoșii si poeții sau cei bătrâni.

Ieri au jurat credință că nu vor mai minți.

După pronume explică legătura dintre pădure și pământ fără la adânci bătrânețe.

Generația noastră va fi un plai adâncit în murdărie și răutate imorală.

Întotdeauna dragostea lora să fie lungă și va dura mult timp.

Luna răsare când eroul liric nu mai poate de frică.

Iubirea nu poate fi doar între două persoane, ci și între două lucruri sau o persoană și un fenomen sau lucru.

Luna vine ca o arătare a imaginii de odinioară a iubitei.

Notă: Perlele au fost adunate de echipa TIMPUL, preluarea lor fără acceptul redacției este strict interzis.