Dacă opoziția față de regimul sovietic s-a manifesta la scară redusă în statele blocului socialist și se baza mai mult pe activitatea unor disidenți sau organizații clandestine, atunci Lech Wałęsa a pornit o mișcarea muncitorească generală în Polonia, zdruncinând serios temeliile întregului sistem comunist. Wałęsa a fost electrician. La scurt timp după ce s-a angajat la Șantierele Navale din Gdansk, el s-a implicat activ în apărarea drepturilor muncitorilor, organizând în 1970 o grevă generală împotriva creșterii prețurilor la alimente. Rezultatul grevei, soldată cu moartea a peste 30 de muncitori, i-a cimentat părerile privind nevoia de schimbare. Activismul său a fost dur penalizat. Concediat de multe ori, urmărit de poliția secretă, Lech Wałęsa a rămas totuși liderul muncitorilor.
În august 1980 a co-fondat mișcarea sindicală Solidaritatea, primul sindicat independent din Europa de Est. În 1983 Lech Wałęsa a primit Premiul Nobel pentru Pace. În perioada marilor transformări de la sfârșitul anilor 80 în Uniunea Sovietică, el a contribuit la organizarea primelor alegeri legislative parția libere din 1989 și la formarea unui govern condus de Solidaritate.
Lech Wałęsa a fost primul președinte al Poloniei democratice, asigurând tranziția de la sistemul comunist la cel democratic. Popularitatea sa a scăzut în timpul președinției. După expirarea mandatului, el a rămas o persoană publică a cărei autoritate a ajutat unele partide poloneze să câștige voturile alegătorilor. În afară de aceasta, Wałęsa ține prelegeri în toată lumea.
