A urmat liceul la Turnu Severin și facultatea de Medicină din București, ca bursier al Institutului Medico-Militar. A fost medic militar și a avut preocupări continue și intense legate de filozofie, medicină și știință, în general. În fapta această viziune multi și interdisciplinară, îl va conduce la o descoperire epocală – cibernetica.
În lucrarea „Metoda de transonanță toracică”, apărută în Buletinul medico-terapeutic în 1929, evidențiază principiul și legea reversibilității. Cu lucrarea „La phonoscopie” apărută în 1935 la Paris, obține un premiu internațional.
Ștefan Odobeja sesizează și definește conexiune inversă – reacția inversă, în domeniile psihologiei, biologiei, naturii (mediului), dar și în activitatea colectivităților umane, în fapt definește teoria generalizată a ciberneticii. Descrie toate acestea în lucrarea „Psihologia consonantistă” care a apărut în 1939 la Lugoj, în limba franceză având titlul „La Psichologie consonantiste”. În lucrarea evidențiază legile care guvernează psihologia și fiziologia ființelor vii: legea echilibrului (stabilității), legea reacției (conexiune inversă), legea reversibilității, legea inerției etc.
În ceea ce privește psihologia, Ștefan Odobeja, face „pași peste granițe” când trece de la om la sisteme (comunități, organizații sociale). O recenzie a lucrării apare în SUA, în ianuarie 1941, în revista „Psychological Abstract”sub numele „Odobleja, Psychologie Consonantiste”. La Parus, dar 10 ani mai târziu, apare lucrarea lui Norbert Wiener „Cibernetica”.
