Am întrebat-o pe stimata noastră cititoare: chiar credeți că M. Ghimpu e atât de drept și corect în toate, încât nu poate fi atins nici cu o floare la nas? La această întrebare aș mai adăuga următoarele. Haideți să lăsăm într-o parte chestiunea dacă M. Ghimpu are dreptate sau nu în ceea ce face; haideți să vedem cum face și dacă e corect cum face. Mie nu mi se pare corect să-i reproșezi, la nervi, unei doamne că i-ai făcut cândva cadou un șirag de mărgele și să le ceri înapoi. Sau alt exemplu. La ultima conferință de presă, M. Ghimpu i-a numit pe foștii lui colegi „țistari”. Vi se pare corect? Va să zică până mai ieri erau colegi, frați, ostași ai acelorași idei, le dăruia mărgele la ziua de naștere și brusc, peste noapte, aceștia s-au transformat în… „țistari”? Ați mai văzut țiștari cu mărgele la gât? Eu nu. Acesta e limbaj de lider de partid? Dacă mâine un membru al PL se dezamăgește în acest partid și-l părăsește, se transformă în țiștar? Dacă foștii lui colegi sunt țiștari, atunci cine sunt alegătorii lor? Tot țiștari? În definitiv, dacă aceștia sunt „țistari”, liderul lor e „țistar-șef”? Vedeți unde ajungem.
… Să nu facem din liderii de partide icoane, să nu-i declarăm infailibili, să le spunem în față când greșesc, altminteri facem din ei dictatori și monștri. M. Ghimpu are dreptate în multe, dar e tot mai greu să-l aperi când cere înapoi mărgelele și-i numește pe foștii lui colegi „țistari”. Ce folos că ai dreptate dacă nu poți convinge lumea de acest lucru, ci dimpotrivă, îți pui toată lumea în cap?
