Imensă superioritate a URSS în tancuri, artilerie şi forţă umană însemna că SUA trebuiau să ia în considerare utilizarea de arme nucleare pentru a opri „zdrobitoarea ofensivă sovietică.”
Anii au trecut şi vremea s-a schimbat, iar Rusia lui Putin este într-o situaţie diferită. Deşi Moscova desfăşoară un program masiv pe 10 ani de modernizare a armatei şi a alocat 4,5% din PIB apărării – „mai mult decât orice altă ţară NATO” – forţele convenţionale ale Rusiei sunt semnificativ inferioare după număr şi calitate în faţă forţelor Alianţei Nord-Atlantice.
„La mijlocul anilor 1980 în Republica Democrată Germană erau staţionate aproximativ 500 de mii de soldaţi sovietici, în timp ce Rusia modernă abia poate mobiliza aproximativ 50 de mii de soldaţi la graniţa cu Ucraina, – spune Pavel Baev, cercetător la Stockholm Internaţional Peace Research Institute. – În plus, trupele sovietice erau mult mai bine organizate, instruite şi aprovizionate. Diferenţa este foarte mare.”
Fostul şef al Biroului Securităţii Naţionale din Polonia, Stanislaw Koziej recunoaşte că numărul forţelor armate ruseşti este în creştere. „Dar asta nu schimbă faptul că, astăzi, NATO este cea mai puternică alianţa militară din lume, în posesia căreia se află o armata care descurajeza orice adversar potenţial” – a spus el într-un interviu pentru Politico.
De aceea, potrivit ziarului, Putin îşi doreşte mult mai tare să joace „cartea nucleară” decât a intenţionat vreodată Brejnev. El şi consilierii săi cu plăcere îşi amintesc despre potenţialul nuclear rusesc. Acesta fapt explică uşurinţă cu care Moscova a ameninţat, spre exemplu Danemarca, că o va lua imediat în „cătarea” rachetelor sale în cazul în care ţară se alătură sistemului de apărare antirachetă al NATO.
Între timp, membrii europeni ai NATO nu stau chiar aşa de bine la capitolul apărare şi, potrivit lui Baev, conducerea militară rusă este conştientă de faptul că numărul forţelor NATO de la Războiul Rece, de asemenea, a scăzut brusc. Dar, în opinia să, alianţa „are cel puţin trei avantaje tehnologice: arme ghidate de rază lungă de mare precizie; utilizarea tehnologiilor IT&C pe câmpul de lupta; dronele aeriene.
În plus, Moscova va trebui să se confrunte nu doar cu forţele combinate ale membrilor NATO din Europa, care includ „tehnologie americană superioară”, dar şi cei peste 1,4 milioane de soldaţi ai Armatei Statelor Unite. Acest lucru diferenţiază poziţia Rusiei faţă de cea a Uniunii Sovietice, care putea miza şi pe sprijinul ţărilor Pactului de la Varşovia.
Noua doctrina militară adoptată de Kremlin la sfârşitul anului trecut, permite utilizarea de arme nucleare, în cazul în care existenţa Rusia este pusă în ameninţare. Astfel, rămâne întrebarea – ce pas al forţei NATO va fi intrepretat de Rusia drept ameninţare la adresa existenţei sale? În plus, nouă versiune a doctrinei este diferă de Doctrina lui Brejnev, care prevedea pentru arsenalul nuclear rol de descurajare a inamicului.
Potrivit lui Richard Burt, preşedintele Global Zero, organizaţie care pledează pentru dezarmarea nucleară completă, Putin şi anturajul sau cred că războiul nuclear este o „opţiune realistă”. „Am auzit în conversaţii în particular cum aceste persoane, vorbind despre armele nucleare, spuneau că ar trebui să-i înveţe minte pe polonezi”, spune Burt.
În acelaşi timp, majoritatea experţilor intervievaţi de Politico au declarat că Rusia nu va trece linia roşie. De asemenea, ei au subliniat faptul că actuală generaţie de ofiţeri ruşi nu are o pregătire suficientă pentru a „conduce un război nuclear.”
Cu toate acestea, alianţa se pregăteşte să facă faţă ameninţărilor lui Puţin. Adjunctul secretarului general al NATO, Alexander Vershbow a vorbit despre pregătirea oraşelor europene pentru un eventual atac nuclear, iar US Air Force au desfăşurat 5 bombardiere tactice în Marea Britanie, care au participat deja la mai multe exerciţii militare în Europa de Est.
sursa: paginaderusia.ro
