La 21 septembrie, TIMPUL a publicat o știre cu titlul – DUPĂ CE I-A DAT ȚARA LUI DODON, Năstase S-A TREZIT? / „Dacă Primăria Chișinău va ajunge pe mâinile socialiștilor, atunci în capitală va fi dezastru”.

Știrea se referea la declarația fostului deputat și actualul ministru de interne, Andrei Năstase, potrivit căruia „dacă Primăria Chișinău va ajunge pe mâinile socialiștilor, atunci în capitală va fi dezastru”. Acest articol critic față de unul din lideri actualei guvernări, a trezit nemulțămirea procurorului moral al jurnalismului moldovenesc, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), care prin portalul pe care îl administrează Mediacritica.md, sare în apărarea ministrului de interne, calificând știrea dată ca fiind manipulatorie „prin titlu pentru un transfer de imagine negativă”.

Supunem judecății dvs., textul știrii:

După cum observați, textul declarației a fost redat exact, fără nici o intervenție, fiind indicată și sursa.

Vă propunem atenției dumneavoastră, concluzia acestui ONG, plătit cu bani grei din granturi americane și europene, pentru a veghea asupra purității deontologice și morale a presei de pe malurile Bâcului:

Această concluzie a CJI este total lipsită de logică. Din moment ce știrea reda exact declarația ministrului de interne, este total neclar care pot fi acele „ cel puțin două surse independente una de alta” sau „alte dovezi” care trebuie citate, în cazul „subiectelor controversate”. De altfel noi nu vedem nici o controversă, deoarece știrea reda exact, fără intervenții declarația demnitarului.

Referitor la concluzia redacției conținută în titlu: „DUPĂ CE I-A DAT ȚARA LUI DODON, Năstase S-A TREZIT?”, vom sugera CJI câteva indicii asupra „dovezilor”, despre care de altfel, toată presa (inclusiv presa pro-guvernamentală) s-a referit din abundență. Este notoriu faptul că partidul din care face parte ministrul de interne, în apărarea căruia sar independenții de la CJI, prin deciziile adoptate l-a consolidat pe liderul socialist Igor Dodon.

Concluzia din titlu rezultă din fapte notorii recunoscute unanim, inclusiv de reprezentații blocului ACUM, dar din păcate, se pare, neștiute de „experții media” de la CJI.

– Este notoriu faptul că cele două partide au adus PSRM la Guvernare.
– Este incontestabil faptul socialiștilor le-a fost transferat controlul asupra întregului sistem de securitate națională (SIS, CNA, MA, MAI etc), prin intermediul Consiliului Suprem de Securitate.
– Este notoriu faptul că Ministrul de interne a lichidat Direcția Operațiuni Speciale (DOS), singura structură de securitatea cu atribuții de intelligence care nu era controlata de Igor Dodon (de Rusia).
– Este notoriu faptul că ministrul de interne Andrei Năstase, a votat in favoarea Rusiei la APCE, fapt care a consolidat poziția politică a PSRM
– Este notoriu faptul că datorită nerespectării rezultatul concursului din parlament, Igor Dodon a obținut contorul asupra Curții Constituționale.
– Este incontestabil că socialista Z. Greceanîi a obținut controlul asupra Parlamentului , cu votul lui A. Năstase.
– Majoritatea experților sunt unanimi, recunoscând faptul că actuala formulă guvernamentală a sporit rolul Rusiei și a limitat rolul României in politica internă moldovenească, fapt care îi consolidează poziția politică a lui Igor Dodon.

Lista poate continua. Concluzia formulată în titlul știrii reprezintă o viziune consensuală a îngrijorării alegatorilor pro-europeni referitor la consolidarea continuă a lui Igor Dodon și PSRM prin acaparea celor mai importante instituții din stat. Așa deci, în ce constă inexactitatea concluziei conținută în titlu: „DUPĂ CE I-A DAT ȚARA LUI DODON, Năstase S-A TREZIT?” susținând absolut ipocrit și demagogic că „dacă Primăria Chișinău va ajunge pe mâinile socialiștilor, atunci în capitală va fi dezastru”? Este evident că prin deciziile adoptate, pe mâna socialiștilor au ajuns mult mai multe și mai importante instituții de cât este primăria Chișinău.

Mediacritica și CJI limitează libertatea de exprimare a mass-mediei de opoziție

Ar fi bine ca marii moraliști (care se autodefinesc ca fiind „experți media”) de la CJI să nu uite că potrivit standardelor legale în materie de libertate de exprimare, „Libertatea de exprimare protejează atât conținutul, cât şi forma informației exprimate, inclusiv a informației care ofensează, șochează sau deranjează (art. 3 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare).

Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai în cazul unei informații sau "idei" care sunt primite în mod favorabil, sau privite ca inofensive de putere, dar şi al celei care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice parte a comunității.

Adițional, libertatea jurnalistică mai acoperă şi posibile recurgeri la exagerări sau chiar provocări (Hotărîrea CEDO din 24.02.1997 în cazul De Haes and Gijsels c. Belgiei, § 47).

Un alt detaliu – limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Astfel, persoanele publice, trebuie să suporte consecințele acestei stări de lucruri, or în cazul persoanelor publice, limitele criticii acceptabile sunt mai largi decât în raport cu indivizii obișnuiț.

TIMPUL, spre deosebire de CJI nu este finanțat din surse externe. Singura noastră sursă de existență este publicitatea, pe care o obținem în funcție de numărul de vizualizări a știrilor pe care le distribuim. Din aceste considerente, redactarea unor titluri mai incitante, sau care conțin anumite concluzii este parte a politicii noastre de promovare pe piața media. Spre deosebire de cei care ne „monitorizează” noi suntem obligați să facem știri interesante. Lucru pe care nu-l putem afirma despre cei de la CJI – cel puțin asta pare a fi concluzia logică dacă am monitoriza audiența de care se bucură mediacritica.

Noi considerăm că este total lipsit de bun simț, să ataci o instituție media, pentru pretinse încălcări ale eticii profesionale, doar pentru a lustrui imagine unui politician pe care îl simpatizezi și pe care l-ai susținut deschis în campania electorală. Noi înțelegem că donatorii cer rapoarte de performanță în care trebuie să fie indicate cât mai multe încălcări constatare. Înțelegem și faptul că lispa performanțelor de monitorizare, riscă să afecteze salariile grase ale celor care le efectuează, însă aceasta nu justifică fabricarea acestora.

Revenind la titluri manipulatorii, maximă populară din titlul acestui articol, cu certitudine ar putea fi calificată de pilonii deontologiei și eticii jurnalistice pe malurile Bâcului ca un model de intoleranță a sentimentelor religioase a celor care citesc publicația noastră, de fapt descrie cât se poate de concludent cum unii, „freacă menta” fiind plătiți cu salarii grase din granturi europene.

Mediacritica.md pretinde că este un portal informativ ce ar combate fenomenul propagandei și al manipulării în presă. Este absolut ridicol și incredibil cum sunt fraieriți donatorii externi de acești ONG-iști. Cum poate un „portal informativ” FĂRĂ audiență să combată fenomenul propagandei? Știrea lor despre Timpul.md are 80 de accesari. Probabil majoritatea venite de la autorii ei și restul de la noi. Cum combat ei manipularea dacă nimeni nu-i citește? O altă curiozitate este intensitatea „maximă” cu care, acești indivizi care și-au făcut carieră prin înfulecarea granturilor, luptă cu propaganda. În luna septembrie, din zecile de mii de știri din R. Moldova, „experții” au luat în vizor doar două subiecte pe care le-au „tratat”. Acesta de mai sus și altul despre cum sputnik.md ar promova stereotipurile de gen. Tot două subiecte au fost în august și iulie. Oricine are treabă cu mass-media înțelege perfect că poți produce 6 „subiecte” în 3 luni de zile doar dacă ești ONG-ist și primești bani din granturi. Întreaga lor existență este strâns legată de existența propagandei și a manipulărilor, dacă mâine aceste două fenomene ar dispărea, ar dispărea și granturile din care înfulecă. Poate anume așa se explică intensitatea și audiența maximă pe care o vedem. În fiecare dimineață, „experții” se roagă să apară „ceva” în vizor, căci altfel vor trebui să meargă să-și găsească un loc de muncă adevărat.

P.S. Expresia „a freca menta” nu este o injurie, ci vine încă din Grecia Antică, unde exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros. Mulți slujitori de casă, în locul muncilor grele, precum tăiatul lemnelor, căratul apei etc, preferau frecatul meselor cu mentă cât era ziulica de mare.

TIMPUL