Iubitor al meleagurilor sorocene, Dumitru Iov, fost prefect de Soroca şi scriitor, ne povesteşte despre aceste locuri şi ne îndeamnă „să colindăm drumurile ce se adun la aceste mănăstiri (Rudi, Călărăşeuca, Japca) străbătând crânguri şi sihle, răzbind păduri cu umbra deasă, ocolind stânci, coborând prăpăstii, gata să te prăbuşeşti în iad, cu zarea închisă între codri, cu râuri ce ţişnesc dintre pietrării, cu şipote la geană de luminiş şi cu Nistrul bătrân ca vremea, cuminte şi sfătos în pustietăţile acestea ca un moşneag. … ca să mergi la Rughi trebuie să urci dealuri cât munţii, s-o iei mai mult pe jos prin locuri mâncate de ape şi unde căruţa trebuie să facă echilibru ca să n-alunece în adâncuri, să treci prin satele de mazili şi răzăşi, Samoileuca şi Rughi şi să te-afunzi în codrii răcoroşi, coborând şi şerpuind un drum jucăuş, până dai într-o văgăună, pe malul fluviului, peste aşezările mănăstireşti între uriaşe ziduri de piatră.”
Nistrul la Tătărăuca Nouă. Foto: Alecu Reniță
La fel după cum 70 de ani în urmă poetul Dumitru Iov, prefect de Soroca, cutreiera aceste minunate creaţii ale naturii de o rară frumuseţe, o facem şi noi astăzi şi constatăm că-n scurgerea anilor, puţine s-au schimbat şi la fel ascunse între dealuri cu codri împodobiţi ce sprijină stânci uriaşe, stau de veci mănăstirile noastre, piloni ai credinţei şi eternităţii noastre, având ca veşmânt rezervaţia naturală Rudi-Arioneşti–Tătărăuca Nouă.
Această rezervaţie naturală se întinde pe o suprafaţă de 855 ha. Defileuri adânci ca nişte brazde trase de un plug uriaş, alunecări de teren, înălţimi care cad una după alta ne deschid privelişti ce se aseamănă cu peisajele montane. Această imensă rezervaţie, aflată în partea de nord-vest a actualului raion Soroca, este aproape în întregime dominată de păduri, frânturi din vechii codri ai Sorocii, iar sumedenia de izvoare ce-şi fac drum printre stânci creează un mediu propice pentru o mulţime de plante şi animale.
Pădurea din defileuri are secole, chiar milenii vechime – după cum afirmă unii cercetători, acest codru creşte mereu fără întreruperi peste 5000 ani şi înălţimile sale sunt dominate de stejari edunculaţi, carpeni, frasini, jugastri, cireşi păsăreşti, arini negri. Printre ei cresc arbuşti precum măceşul, sângerul, păducelul, socul negru, salba moale şi scumpia. Covorul bogat de ierburi conţine specii relicte şi rare: creasta cocoşului, feriguţa, năvalnicul (Phyllitis scolopendrium), crinul de pădure, cuibul pământului (Neottia nidusavis), laleaua pestriţă, somnoreasa, dediţelul mare (Pulsatila grandis), dalacul (Paris guadrifolia) şi altele.
Rezervația Rudi-Arionești-Tătărăuca Nouă. Foto: Vadim Șterbate
În acest ecosistem deosebit îşi găsesc adăpostul în jur de 40 de specii incluse în Cartea Roşie a R.Moldova. Stâncile împădurite, defileurile adânci servesc ca o bună pază pentru întreaga diversitate a lumii animale din Rezervaţia naturală Rudi-Tătărăuca Nouă, ce include mistreţi, căprioare, bursuci, vulpi, jderi de piatră şi de pădure, nevăstuici, dihori de pădure şi altele. Păsările sunt şi ele de o diversitate şi frumuseţe extraordinară: gâsca sălbatică, raţa sălbatică, ciocănitoarea neagră, lopătarul, cocostârcul, şorecarul comun, şoimul rândunelelor, buha mare sau huhurezul de pădure. Сâteva reptile, precum şarpele cu abdomen galben (2 m lungime), vipera comună, şarpele de alun, broasca ţestoasă de baltă, completează lumea rezervaţiei.
O lume ce trebuie păzită ca ochii din cap întru existenţa noastră şi a urmaşilor noştri.
PEŞTERI ŞI GROTE
Din cele mai vechi timpuri omul fiind uneori pus la încercare de natură, căuta un loc mai dosit pentru existenţa sa. Şi acest loc, ferit de ploi torenţiale, furtuni, friguri şi fiare era peştera. Acolo, in adâncul ei de la începuturi, lângă focul întreţinut în decurs de generaţii creşteau copiii, se schimbau generaţiile una după alta. Aşa adăposturi pentru oamenii preistorici avem şi pe teritoriul R. Moldova, în satele Brânzeni, Buteşti, Horodişte, Duruitoarea. În aceste subterane arheologii au descoperit o sumedenie de urme umane, care datează cu mai mult de 40 000 de ani înaintea erei noastre.
Minunatele picturi vechi şi reprezentări grafice din culturile arhaice s-au păstrat de minune tot în peşteri: La Madlenne (Franţa), Robin Hood (Marea Britanie), Altamira (Spania), Peştera maimuţelor (Polonia) şi altele.
Religia creştină ortodoxă îşi are şi ea multe lăcaşe sfinte săpate în peşteri. În Republica Moldova s-au păstrat patru biserici ortodoxe săpate în piatră — Japca, Saharna, Tâpova şi Orheiul Vechi.
În perioada anilor 1987-1997 cercetătorul Eugen Bâzgu (Chişinău) a atestat şi a documentat în bazinul fluviului Nistru 46 de complexe monastice rupestre. Studiile făcute de Eugen Bâzgu ne permit să dăm cititorului o informaţie mai amplă despre aceste mănăstiri rupestre din ţinutul Soroca: Mateuţi, Socola, Poiana, Japca, Verejeni-Curătura, Bechir (Soroca), Cosăuţi, Rudi, Arioneşti ş.a.
Într-un defileu de aproximativ 10 km lungime, aflat la 800 m de Soroca, chiar la intrarea în oraş, se află o peşteră săpată de mână de om şi care poartă numele haiducului Bechir. Localnicii o mai numesc peştera călugărului sihastru, care a fost, de fapt, locaşul unei mici mănăstiri în piatră. Ea se află la vreo 4,5 m. înălţime, de la locul de unde se poate ridica pe peretele abrupt. Are două camere, una mai mare, alta mai mică, cu urme de icoane pe pereţi: Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfântul Nicolai făcătorul de minuni. Această peşteră şi astăzi este vizitată de “iubitorii de istorie şi natură” care la plecare îşi lasă numele lor săpate adânc în piatra de calcar, încercare de a-şi imortaliza numele prin rana adâncă lăsată în pereţii acestui lăcaş sfânt care-şi trage originile încă de prin sec. VIII-IX era noastră.
Peștera Răposaților. Foto: Vadim Șterbate
O vreme s-a afirmat că aceste mici schituri în piatră ar fi fost săpate prin sec. XVII-XVIII. Dar specificul arhitectural, mărturiile arheologice descoperite, precum şi informaţiile istorice vorbesc despre o dată mai timpurie.
Deja în sec. al X-lea, împăratuI Bizanţului Constantin Porfirogenetul relata în lucrarea sa De imperio administratio despre cruci şi semne lapidare cioplite în calcarul stâncilor din preajma oraşelor ruinate de pe malul drept al Nistrului.
La fel, sunt cunoscute câteva peşteri şi grote la Rudi-Tătărăuca Nouă, cea mai cunoscută fiind Peştera Răposaţilor. De peşterile şi grotele din aria defileului Rudi – Tătărăuca Nouă sunt legate un şir de legende: că în întunericul lor, sub pământ locuiesc fiinţe necurate, care prin întunericul nopţii îi pândesc pe călătorii singuratici, ducându-i în împărăţia lor subterană: că dracii îşi fac de cap in adâncul peşterilor, jucând pe sufletele celor păcătoşi ce n-au ţinut de învăţătura dumnezeiască; că acolo sunt nenumărate comori ascunse de turci şi-s pecetluite cu blesteme, ca nimeni să nu poată ajunge să le descopere şi, dacă cineva încearcă să pătrundă în tunelurile lungi şi întunecoase, blocate de o uşă enormă din fier cu 12 lacăte, se pierde omul sub dărâmături de tavane. Aşa cum se întâmplă, ca de obicei, pe un loc pecetluit prin blesteme.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
