Cu toate acestea, UE se ferește să aplice aceeași rețetă. La Bruxelles se dorește aproape cu orice preț evitarea impresiei unei bătălii geostrategice cu Rusia. Dar Europa nu își poate permite acest lux.
Președintele rus a ridicat la Bruxelles o problemă interesantă: cum ar fi oare ca ministrul său de externe să apară în Grecia sau în Cipru la protestele anti UE și să sprijine manifestanții? Vladimir Putin, care practică mai multe sporturi, are unul preferat. El se cheamă demascarea dublului standard aplicat de Occident.
Sigur, din demonstrația lui Putin lipsește faptul că nimeni nu flutura steagul Rusiei la protestele împotriva austerității și că niciun stat european nu și-a manifestat dorința de a adera la Uniunea Eurasiatică. Dar șeful de la Kremlin vroia, de fapt, doar să transmită un mesaj: Ucraina aparține Rusiei așa cum Ciprul e în Europa.
Unii spun cu lejeritate că Rusia are interese legitime în Ucraina, dar atunci de ce era nevoie de presiunea falimentului statal pentru a convinge regimul Ianukovici să renunțe la asocierea cu UE? Alții susțin teoria că Ucraina este o țară divizată pe falia vorbitorilor de limbă rusă. Dar atunci, de ce i-a fost așa greu lui Ianukovici să schimbe cursul?
Dacă susținerea pentru opțiunea rusă era atât de pronunțată, nu ar fi mers Ucraina de la bun început pe mâna Rusiei? În acest context, UE nu își poate permite luxul neutralității. Ea, și de ce nu și Rusia, trebuie să depună toate eforturile pentru a evita alte violențe. Apoi însă, Europa trebuie să aibe grijă ca libertatea de opțiune să fie reinstaurată în Ucraina. Și deși e știut că Ianukovici și oligarhii săi caută mereu maximizarea propriului interes, opțiunea sancțiunilor pare să fie inexistentă pentru UE. La Bruxelles se arată cu degetul și în rest e business as usual.
O atitudine care trebuie schimbată rapid.
Sursa: RFI (după http://www.sueddeutsche.de/politik/proteste-in-der-ukraine-es-ist-zeit-fuer-sanktionen-1.1876198)
