Propria victimă
Asta face ca, uneori, planurile ei să eşueze lamentabil.
Îmi place să fiu barbat, adică eficient în comunicare, cu o gândire simplă, lipsită de strategii construite aiurea. De aceea, nu mă gândesc la ce vrea să spună, DE FAPT, femeia din faţa mea şi iau de bun orice mi-ar zice. Dacă ea vrea să plece acum de la mine, îi mulțumesc pentru prezenţă, atenţie, afecţiune, vin etc. şi îi aduc haina.
Nu o voi ruga să rămână, să o mai servesc cu un pahar de alcool sau o prăjitură. Mă ridic de pe canapea, o îmbrac şi o dau afară.
Sunt conştient de faptul că, uneori, ceea ce spun femeile nu e şi ceea ce îşi doresc, încercând într-un fel sau altul să smulgă de la mine ceva mai multă afecțiune. Tocmai de aceea, ador să le dau planurile peste cap. Joc această carte până când tot ele îşi dau arama pe faţă, privind întristate într-o parte şi recunoscând că nu vor nimic altceva decât să mai rămână alături de mine.
Râd de fiecare dată şi mă bucur că sunt bărbat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!