R. Moldova, condamnată la CEDO pentru detenţia în condiţii inumane a unui cetăţean sârb, bolnav de cancer

Este vorba despre cauza Okolisan contra Moldovei, reclamantul fiind Pavel Okolisan, cetăţean sârb, care s-a născut în 1957 şi locuieşte în Wiener Neustadt (Austria). În urma arestării sale în Ungaria, Okolisan a fost extrădat în Moldova în ianuarie 2011, fiind suspectat de fraudarea unei companii.

În faţa Curţii, reclamantul s-a plâns că în perioada de detenţie, 21 ianuarie – 23 august 2011, a suportat condiţii inumane. În special, s-a plâns de condiţiile în care a fost deţinut în prima lună. Bărbatul susţine că a fost plasat într-o celulă pentru deţinuţi cu probleme medicale, deoarece la plasarea în penitenciar s-a plâns pe durerile cauzate de cancerul de prostată şi hipertensiunea arterială.

Având în vedere că alţi 15 deţinuţi cu diferite boli au fost plasaţi în aceeaşi celulă, reclamantului i-a fost frică să fie contaminat cu alte boli. După o lună, Okolisan a fost transferat într-o celulă din subsol, unde era foarte umed şi rece, infestată cu insecte şi şobolani şi nu avea acces la lumina zilei. Mai mult, accesul la apă nu a fost disponibil în permanenţă, nu a existat nicio toaletă, astfel încât deţinuţii erau nevoiţi să folosească o găleată. Totodată, majoritatea dintre ei fumau în celulă, iar mâncarea nu era suficientă şi/sau necomestibilă.

Reclamantul a susţinut că nu a primit tratamentul medical necesar stării sale, iar, în consecinţă, starea de sănătate s-a înrăutăţit considerabil. El nu-şi mai putea controla urinarea şi astfel a trebuit să mai suporte suplimentar şi umilire.

De cealaltă parte, guvernul RM a declarat că celulele în care a fost plasat reclamantul au avut câte o fereastră şi ventilaţie, o chiuvetă şi o toaletă separată de restul celulei. Celulele au fost în mod permanent dezinfectate, apa de la robinet a fost disponibilă de cele mai dese ori, iar mâncarea caldă a fost servită de trei ori pe zi.

Reclamantul a contestat încheierile de plasare în arest preventiv precum şi prelungirea acestora, referindu-se în mod special la starea sa de sănătate. La data de 23 august 2011, detenţia sa a fost înlocuită cu arestul la domiciliu.

În faţa Curţii, reclamantul s-a plâns că a fost deţinut în condiţii inumane precum şi pe faptul că nu i s-a acordat o asistenţă medicală adecvată, fiind încălcat Articolul 3 din Convenţie, care interzice tratamentul inuman sau degradant. În continuare, bărbatul a invocat încălcarea Articolului 13 din Convenţie, dreptul la un recurs efectiv, menţionând că nu a avut un recurs efectiv disponibil la nivel naţional în ceea ce priveşte plângerile sale.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 13 din Convenţie, notând că a examinat în repetate rânduri problema căilor de recurs interne, în ceea ce priveşte condiţiile precare de detenţie în Moldova şi a conchis cu fiecare ocazie că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente cu privire la persoanele aflate în detenţie.

De asemenea, Curtea a constatat în unanimitate şi violarea Articolului 3 din Convenţie, reiterând că statul trebuie să se asigure că o persoană poate fi deţinută doar în condiţii ce sunt compatibile cu respectarea demnităţii umane, că modul şi metoda de executare a măsurii nu-l supun suferinţei de o intensitate care să depăşească nivelul inevitabil de suferinţă inerent în detenţie şi că, având în vedere cerinţele practice ale detenţiei, sănătatea şi bunăstarea trebuie să fie asigurate în mod adecvat.

Curtea a mai notat că supraaglomerarea celulei a fost confirmată atât de datele Guvernului în ceea ce priveşte mărimea şi gradul de ocupare a celulelor, precum şi de Centrul pentru Drepturile Omului. Mai mult decât atât, umiditatea ridicată, fumatul în celulă şi ventilaţia insuficientă a celulei au sporit suferinţele reclamantului, fiind depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerent în detenţie.

În ceea ce priveşte plângerea reclamantului cu privire la omisiunea de a i se acorda asistenţă medicală necesară stării sale, Curtea a notat că Guvernul a efectuat mai multe încercări de a-l convinge pe reclamant să fie transferat în Penitenciarul nr. 16, această instituţie fiind o închisoare-spital, iar reclamantul urma să fie transferat pentru a fi supus investigaţiilor medicale suplimentare. În opinia Curţii, autorităţile nu pot fi trase la răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor pozitive de asigurare a unei asistenţe medicale corespunzătoare reclamantului, în cazul în care propriile sale acţiuni ale acestuia au împiedicat acest lucru.

Reclamantul a cerut 2.750 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli şi 15.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral. Curtea a acordat însă 1.000 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli şi 3.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral. 

sursa: politics.md