Randeep Sudan: „E-guvernarea înseamnă transparenţă şi eficienţă, şi Moldova are nevoie de ele”

– Dle Randeep Sudan, ce aţi făcut ca să ajungeţi în Moldova?
– Drept punct de pornire a fost întâlnirea pe care, în ianuarie 2010, am avut-o la sediul Băncii Mondiale (BM) de la Washington cu premierul Vlad Filat, în timpul vizitei sale în SUA. În cadrul discuţiilor purtate la Departamentul Global de TIC, dl Filat s-a interesat despre posibilităţile BM de a contribui la dezvoltarea sectorului TIC în Moldova. După aceasta, am stabilit un dialog permanent cu oficiul BM de la Chişinău, pentru a vedea cum putem ajuta acest sector în ţara dvs. Ne face să fim optimişti faptul că guvernarea de la Chişinău a făcut acest demers nu doar la nivel de intenţii, ci oficial, dl Filat solicitând asistenţa dlui preşedinte al BM, Robert B. Zoellick. Ca urmare a acestei cereri, acum suntem în proces de elaborare a proiectului de asistenţă.

– Sunteţi celebru în India, dar şi în lume. Cărui fapt îi datoraţi aceasta?
– Am lucrat pentru Guvern, fiind secretar cu misiuni speciale al ministrului-şef al statului Andhra Pradesh – unul dintre cele mai mari din India, cu o populaţie de 80 mln. de oameni şi un teritoriu de 270 de mii km pătraţi. Am fost de fapt CIO (Chief Information Officer) al acestui stat. În 1995, acesta era un stat cu o economie preponderent agrară şi exporturile totale de TIC şi BPO (business process outsourcing/externalizarea resurselor şi a serviciilor) erau de 14 mln. USD. Am pornit prin a ne focusa pe guvernarea electronică şi, în paralel, pe dezvoltarea industriei de TIC. A fost o idee de succes – anul trecut, cifra exporturilor în aceste domenii era deja de opt miliarde USD. Au fost create zeci de mii de locuri de muncă, într-un nou oraş – adevărat oraş IT, construit de la zero în afara capitalei statului, Hyderabad. Denumirea acestui oraş este de asemenea simbolică – Cyberabad, de la „cibernetică”…

Ţara dvs. are un potenţial înalt în domeniul TIC

– Cum aţi evalua situaţia în domeniu din Moldova? V-aţi făcut o idee? 
– Am discutat cu reprezentanţii a câteva companii de TIC din ţara dvs. Am simţit că, la nivel de abilităţi şi capacităţi tehnice, unele dintre ele – precum este „Endava”, bunăoară – sunt de talie mondială. Atât la nivelul produselor şi serviciilor pe care le prestează, cât şi la cel al talentelor inginereşti. Inginerii din această parte a lumii în general sunt foarte talentaţi şi foarte bine pregătiţi, şi sunt convins că ţara dvs. are un potenţial înalt în domeniul TIC. Tocmai de aceea este important să existe o strategie clară de dezvoltare. 

– De ce este nevoie pentru aceasta – bani, forţe umane, intelectuale?
– Înainte de toate, nu cred că e vorba de foarte mulţi bani. Cel puţin, noi, la Andhra Pradesh, n-am pornit cu mulţi bani. Pentru că nu-i aveam – Guvernul cheltuia 98% din venituri pentru plata salariilor… Drept care, am motivat sectorul privat să investească în industria TIC, iar guvernul a elaborat o strategie pentru dezvoltarea ei. Doar câteva exemple, ca să vă convingeţi. În 1995, în Andhra Pradesh funcţionau 35 de colegii de inginerie, care erau absolvite de circa 8000 de ingineri anual. Guvernul a invitat sectorul privat să investească în deschiderea unor noi colegii şi acum numărul acestora e de 267, cu circa 80 de mii de specialişti anual. În 1995, în Andhra Pradesh nu exista o infrastructură TIC. Guvernul a alocat terenuri şi a invitat sectorul privat să investească în construcţia clădirilor pentru parcurile TIC…

– Moldova, prin definiţie, e o ţară agrară. Dvs. însă ne îndemnaţi să ne îndreptăm spre tehnologii… Cum să convingem oamenii că asta e bine?
– Demonstrându-le că acest nou sector e foarte important şi că, deseori, veniturile aduse de acest sector le pot depăşi cu mult pe cele din agricultură. Poţi să fii ţară agrară, cum i s-a întâmplat Indiei, poţi să fii ţară mică, precum e Singapore, şi să reuşeşti să devii un puternic centru mondial al TIC. Dacă e să vorbim de ţările mici, mă voi referi la exemplul Maltei. Cu o populaţie de doar 400 de mii de oameni, Malta asigură, pe plan mondial, zece procente din software-ul pentru jocurile de calculator. Iar dacă e să comparăm câţi oameni sunt angajaţi în această industrie, raportaţi la numărul populaţiei, vom vedea că în Malta cifra e de câteva ori mai mare decât în India…

Vom acoperi Moldova cu un nor electronic

– Aveţi acordul de principiu al Guvernului pentru lansarea unui proiect de e-guvernare şi dezvoltare a TIC în Moldova. Care sunt paşii concreţi?
– Proiectul la care lucrăm, în valoare de 15 mln. USD, se va axa pe două dimensiuni – utilizarea TIC în procesul de guvernare şi dezvoltarea industriei TIC locale. Şi aici micile investiţii pot avea un impact enorm. Să luăm Guvernul. Când guvernarea începe să utilizeze pe larg TIC, ea trebuie să cheltuiască resurse considerabile pentru computere, reţele, instruirea oamenilor. Noi ne propunem să creăm o singură componentă, care să asigure întreaga infrastructură şi, astfel, să uşureze munca autorităţilor. De fapt, vrem să ajutăm Guvernul în crearea unei infrastructuri de tip nou, la care să aibă acces oricine doreşte şi care e o noutate nu doar pentru ţara dvs., ci şi pentru multe alte regiuni ale lumii. Astfel, dacă astăzi fiecare companie sau agenţie are propriul server sau secţie de TI – ceea ce presupune şi costuri -, urmare a acestui proiect, metaforic vorbind, deasupra Moldovei se va instala un nor mare, aşa-numitul „cloud-computing”. Respectiv, dacă astăzi fiecare instituţie are nevoie de propriul server, soft, programator, acum acestea nu vor mai fi necesare – vă duceţi în „nor”, vă deschideţi un cont acolo şi, astfel, nu cumpăraţi infrastructură, ci doar servicii. Va fi un gmail moldovenesc, dacă vreţi, la capitolul poştă electronică. Acesta-i doar unul dintre multiplele servicii prestate de „nor”… Sigur că, la prima etapă, el nu va fi accesibil tuturor, fiind destinat prioritar pentru structurile şi autorităţile statului. Însă, ulterior, de el vor putea beneficia şi structurile private, inclusiv cele de TI, şi instituţiile academice – în special, cele care pregătesc specialişti în TIC.

– Nu este un lux prea mare să te axezi doar pe „comoditatea” guvernării?
– Acest „nor” nu e gândit pentru comoditate, ci pentru utilitate, fiind un instrument de prestare a serviciilor de stat şi chiar de câştigare a banilor. De exemplu, poate fi o modalitate eficientă pentru perceperea impozitelor. În Ghana, bunăoară, după introducerea sistemului electronic de colectare a impozitelor, plata acestora a crescut considerabil, iar veniturile încasate la vamă în primele 18 luni au crescut cu 49 la sută. În India, unul dintre state a demarat certificarea electronică a terenurilor agricole. Investiţia în acest proiect a fost de 4,8 mln. USD. S-a estimat, totodată, că mita pe care, de regulă, oamenii o plăteau pentru aceste certificate era de 18 mln. USD. Făcând acest proces electronic – deci, şi transparent – guvernul a câştigat 18 mln. USD cu o investiţie de doar 4,8 mln. Iată încă un exemplu pozitiv.

Am instalat computere până şi în oficiile poştale…

– În ce măsură acest lucru este posibil într-o ţară în care oamenii încă nu sunt obişnuiţi să trăiască prin computer? Un studiu recent arată că doar 15% dintre moldoveni utilizează în mod curent internetul…
– Aş spune că e o cifră optimistă. În Andhra Pradesh, acum 15 ani, rata de penetrare a computerelor era de doar 3%. Pentru ca oamenii să înceapă să utilizeze cât mai mult computerele, am amenajat spaţii speciale gratuite unde oricine putea să meargă şi să beneficieze de serviciile oferite de guvern. Aceste e-puncte erau amplasate în cele mai diverse locuri, inclusiv în oficiile poştale ale statului, şi impactul acestei decizii s-a resimţit destul de repede. Astăzi, lucrurile sunt ceva mai simple şi pentru că, bunăoară, putem face telefonia mobilă parte a sistemului. Şi dacă nu toată lumea are computere, apoi telefoane mobile au aproape toţi. În SUA, în oraşe precum Chicago sau New York, există serviciul telefonic 311. Dacă vrei să afli orice informaţie despre stat, guvern, impozite sau legi, suni la acest număr de telefon şi acolo ţi se răspunde. Acest lucru însă este posibil exclusiv graţie tehnologiilor. 

– Dar şi graţie dorinţei statului de a interacţiona, de a răspunde cerinţelor cetăţenilor. La noi, din păcate, de multe ori, atunci când te adresezi unei instituţii de stat prin e-mail, ai impresia că vorbeşti cu cosmosul…
– Tocmai de aceea este nevoie de sistem. E-guvernarea înseamnă transparenţă înainte de toate şi Moldova are nevoie de transparenţă. Misiunea noastră e să facem astfel încât, utilizând tehnologiile, să fim capabili să răspundem mai bine la nevoile oamenilor. Dacă le oferi mai multă transparenţă cetăţenilor, ei se obişnuiesc cu aceasta şi, la rândul lor, caută şi mai multă informaţie. Iar a fi informat înseamnă a fi implicat, a nu fi indiferent faţă de viaţa ţării tale.

– Să vorbim de prestarea serviciilor în exterior. Aţi vizitat „Endava”. Câte asemenea companii ar trebui să avem ca să ne facem vizibili pe piaţă?
– Recent, Banca Mondială a efectuat un studiu care a stabilit că piaţa mondială a TIC şi BPO e de 500 mlrd. USD. Valorificarea de facto a acestei pieţe e de 93 mrld. USD. Adică, rămân 400 mlrd. şi ţările şi companiile nu trebuie decât să acceadă la ele, căci loc este pentru toţi. Acest decalaj se explică, înainte de toate, prin lipsa forţei de muncă de calificarea necesară. Şi până nu vom dezvolta instruirea în acest domeniu, şi până nu vom investi în această instruire, nu vom fi putea beneficia de acele 400 mlrd. USD… 

– Credeţi că e bine ca Universitatea Tehnică să „producă” în continuare specialişti pe care să-i exportăm imediat în marile centre din străinătate? 
– Multe ţări se confruntă cu fenomenul exodului creierilor, inclusiv India. Dar industria TIC este una globală şi, pe lângă faptul că globalizarea, în general, nu mai poate fi stopată, dacă e să ne gândim la câştigurile financiare survenite de pe urma plecării specialiştilor, putem vorbi mai curând despre vânzarea, nu exportarea creierilor. Aceşti oameni trimit sute de mii de dolari acasă, susţinând economia ţării lor. În plus, mulţi dintre ei se întorc, la un moment dat, acasă, contribuind la dezvoltarea acestei industrii în ţările lor. Când Microsoft a decis să deschidă o filială în Andhra Pradesh, a trimis încolo vreo sută de ingineri originari din… acest stat. Şi ei au fost fericiţi să muncească pentru Microsoft la ei acasă. Astăzi, în Andhra Pradesh, se află cel mai mare centru de producere Microsoft din afara SUA. Nu trebuie să ne temem de globalizare. Pentru Moldova globalizarea ar putea fi o mare şansă.

– Chiar dacă, pe moment, angajarea în câmpul muncii e problema nr. 1?
– În acest sens, este importantă colaborarea dintre mediul academic şi cel de afaceri. Am înţeles că, în pofida facultăţilor şi şcolilor tehnice care există în Moldova, deficitul de profesionişti persistă. Tocmai de aceea, în proiectul pe care-l elaborăm cu Guvernul RM există şi un compartiment dedicat legăturii dintre sectorul privat şi cel academic – trebuie ca sectorul academic să producă anume aceea de ce are nevoie sectorul privat. Însă pentru aceasta e necesară implicarea plenară a sectorului privat. În Andhra Pradesh, precum spuneam, businessul privat a investit inclusiv în colegiile de ingineri. Anume sectorul privat a deschis 267 de colegii de ingineri în aceşti ani. Iar asta a permis atragerea unor mari companii de TIC, precum Microsoft sau IBM…

– Cât de important este parteneriatul public-privat pentru domeniul TIC? 
– Păi, dacă e să ne ghidăm cel puţin de exemplul de mai sus, este esenţial. Statul are nevoie de susţinerea sectorului privat. Dar şi voinţa politică a celor de la guvernare de a încuraja sectorul privat în iniţiativele sale este vitală. În Moldova, din câte am văzut, voinţa politică există. Şi e semnificativ faptul că Guvernul de la Chişinău n-a aşteptat să i se „sugereze”, ci a venit el însuşi cu iniţiativa, solicitându-ne suportul şi consultanţa în domeniul e-guvernării şi al dezvoltării domeniului TIC. Acesta e un semnal foarte bun. Bineînţeles, un asemenea proiect nu este doar unul pur tehnic, ci şi un început de schimbare a mentalităţii unei societăţi întregi. Dar sunt convins că veţi reuşi.

– Vă mulţumim. Sperăm să vă revedem la Chişinău.