Predarea religiei în şcoală a devenit, în ultimul timp, un subiect dintre cele mai discutate. Preoţimea autohtonă, condusă de ÎPS Vladimir, devine tot mai insistentă în chestiunea dată, anunţând şi un referendum (care se pare că, totuşi, nu va avea loc, urmare a unei decizii judiciare). De ce până acum, cu toate relaţiile de clan pe care le-a avut cu Voronin, această problemă n-a fost abordată cu atâta înverşunare?
Accentuez: nu religia este incompatibilă cu democraţia, ci obligativitatea studierii ei în instituţiile preuniversitare. Pledând pentru predarea obligatorie a bazelor ortodoxiei creştine în şcolile din Moldova, respectivii încalcă nişte libertăţi fundamentale ale omului, cum ar fi libertatea conştiinţei, a opiniei – principii ce au determinat separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică, trecerea de la statul teocratic, tipic evului mediu, la statalitatea laică, civilă. Nu poate fi introdusă ortodoxia ca obiect obligatoriu în şcoală, din moment ce suntem stat democratic, avem Constituţie care stipulează drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Predarea ortodoxiei în şcoală nu-i posibilă din mai multe considerente. Unul dintre ele este cel istoric. Reîntoarcerea la şcoala medievală, la timpurile când statul era o anexă a bisericii, este ceva de neînchipuit. Bineînţeles, şi Sfânta Inchiziţie a rămas în istorie. Dar ce soluţii propune Mitropolia noastră celor care nu vor dori studierea acestui obiect în mod obligatoriu? Vor fi declaraţi eretici, ca pe timpuri? Vor fi exmatriculaţi din şcoli şi licee? Orice sancţiuni aplicate vor încălca flagrant nişte drepturi inalienabile ale omului. În acest sens, predarea religiei în şcoală nu-i altceva decât o imixtiune directă a bisericii în activitatea statului. Tocmai de aceea, într-un fel, este bine că guvernul a propus o variantă de alternativă pentru a contracara iniţiativa securistului Pasat şi a Mitropoliei… Un alt principiu didactic fundamental, ce se opune acestei idei, este cel ştiinţific. El presupune că toate cunoştinţele pe care copiii le primesc în şcoală trebuie argumentate ştiinţific, demonstrate etc. Este greu de închipuit cum se vor succeda orele de biologie sau istorie, bunăoară – la care profesorii vor relata, argumentând ştiinţific, despre apariţia şi evoluţia vieţii pe pământ -, după ora de religie, la care li se vor spune lucruri ce răstoarnă acele argumente ştiinţifice. Merită să luăm în considerare şi limbajul utilizat la orele respective, prejudiciul posibil adus culturii lingvistice generale a cetăţenilor în creştere. În ultimii vreo zece ani, am reuşit să creştem o generaţie ce posedă excelent limba română şi bucură auzul prin coerenţa vorbirii şi logica formulării frazelor. Oare nu acest lucru pune pe cineva în gardă?
Menirea şcolii este de a educa generaţia în creştere, de a forma la tineri capacitatea de a se integra în societate, de a avea viziuni clare despre lumea în care trăiesc. Actuala generaţie tânără a demonstrat nu o singură dată că societatea a obţinut succese evidente în această direcţie. Oare nu cumva şi această realitate sperie pe cineva? Oare nu se încearcă de a crea o altă generaţie – de indivizi umili, lipsiţi de voinţă, gata să se închine oricui şi oricând, incapabili de a-şi lua destinul în mâini? Sunt nişte reflecţii care mă sperie şi pe mine… Nu rezistă nici criticile precum că necesitatea introducerii în programele şcolare a orelor obligatorii de ortodoxie creştină este dictată de vacuumul spiritual-moral creat în sufletele generaţiilor în creştere. Mai mare gol decât cel creat de ideologia comunistă şi ateismul agresiv promovat de regimul comunist omenirea n-a cunoscut. Iar cele mai mari posibilităţi de educaţie spirituală, morală, patriotică, estetică etc. le oferă obiectele de studii la Limba şi Literatura romană, Istorie, Geografie, Artă plastică, Muzică…
Un stat democratic nu limitează pe nimeni în drepturi şi libertăţi constituţionale, inclusiv în dreptul de a confesa o anumită credinţă. Elevii noştri sunt în drept să studieze cât mai profund ortodoxia creştină, dacă aceasta este o opţiune particulară a cuiva, dar numai în afara şcolii. „Tatăl nostru” şi „Crezul” le-am învăţat cu toţii de la mama şi tata, care au avut grijă să ne boteze la naştere, să ne cunune la căsătorie, să ne îndemne să mergem la Biserică, unde învăţăm ce e bine şi ce e rău în viaţă. Iar astăzi oamenii merg la biserică des, pentru că au nevoie de purificare sufletească. Printre ei sunt foarte mulţi tineri, dovadă că rolul Bisericii în societate creşte. Altceva e că foarte multă lume devine tot mai sceptică şi dezamăgită de prestaţia slujitorilor bisericii în viaţa de toate zilele, în special – din cauza comercializării excesive a serviciilor divine. Poate aici ar trebui să ia măsuri Mitropolia, pentru a consolida poziţiile Bisericii Dar acesta e un alt subiect, care merită o atenţie deosebită.. Am spus acestea nu pentru a strica imaginea Bisericii, ci pentru a face o încercare umilă de a o opri să-şi prejudicieze autoritatea.
Alexandru Bobeică,
or. Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
