„De mai bine de două luni, centrul Chişinăului este ocupat de corturi. De mai bine de două luni, în Chişinău sînt proteste. Dispariţia unui miliard de dolari din băncile moldoveneşti a scos oamenii în stradă. Vreo 400 de corturi în faţa Guvernului, vreo 400 în faţa Parlamentului.
Orăşelul Demnităţii vs Orăşelul Socialiştilor
La Guvern, s-a creat Orăşelul Demnităţii. Aşa i-au spus protestatarii. Sub sigla Dreptate şi Adevăr, au arborat steagul Moldovei, dar şi steagul Uniunii Europene, iar din boxe se aude uneori Voltaj, cu „Vreau o ţară ca afară“. Ca orice oraş, Orăşelul Demnităţii are viaţa lui. La prînz, în fiecare zi, are loc o conferinţă de presă pe scena din Piaţa Marii Adunări Naţionale. S-a improvizat o cantină, unde protestatarii iau masa de trei ori pe zi. Seara, precum homleşii din oraşele americane, se strîng în jurul unui butoi din tablă în care arde focul şi pun ţara la cale.
Orăşelul trăieşte din donaţii. Are veteranul lui, un domn de 85 de ani, care-şi face veacul în piaţă, în cortul cu numărul 200. Doi tineri protestatari s-au căsătorit în piaţă şi au încins o horă printre corturi. Alţii şi-au sărbătorit ziua de naştere aici.
Mă plimb nestingherită printre corturi şi stau de vorbă cu cine vreau. Oamenii spun că s-au săturat de cei care conduc şi care fură ţara. Vor o şansă. În Ucraina, pe Maidan, au stat luni de zile. „O să stăm şi noi!“
Cîteva sute de metri mai încolo, în faţa Parlamentului – Orăşelul Socialiştilor, cum îl numesc ceilalţi protestatari. Şi aici e steagul Moldovei, dar şi cel roşu, cu secera şi ciocanul. Multe mesaje sînt scrise în limba rusă, iar fiecare intrare în orăşel e păzită de bărbaţi care au în mînă staţii de emisie-recepţie. Unul dintre ei îmi taie calea şi mă abordează în ruseşte. Nu sînt binevenită. Mergeţi dvs. pe partea cealaltă!
Ce au în comun cele două orăşele e faptul că locuitorii amîndurora strigă „Hoţii la puşcărie!“. Numai că, pentru fiecare în parte, hoţii sînt ceilalţi.
Cînd am ajuns la Chişinău, Moldova avea un guvern. Guvernul Streleţ. Cînd am plecat, nu mai avea guvern. O moţiune de cenzură iniţiată de socialişti a trecut, după ce şi-au dat mîna socialiştii, comuniştii şi democraţii. Aşa că Republica Moldova a rămas pentru a treia oară în acest an fără guvern. Nimeni nu ştie cine ar veni în loc. Oricine ar fi, însă – îmi spun oamenii pe care i-am întîlnit –, nu va fi bine. După devalizarea băncilor cu un miliard de dolari, leul moldovenesc s‑a devalorizat. A crescut, aşadar, inflaţia, au crescut şi urmează să mai crească preţurile (în special la gaze şi lumină), acordul cu FMI e îngheţat şi se vorbeşte tot mai mult despre o posibilă intrare în incapacitate de plată.
Pentru unii pare surprinzător în tot acest context că singurul care a sărit în sprijinul guvernului de la Chișinău acuzat de corupție și de implicare în devalizarea băncilor a fost guvernul de la București, care a acordat țării vecine – sărăcită singură prin corupție – un împrumut de 150 de milioane de euro. Președintele Klaus Iohannis a trimis, însă, spre Parlament legea privind ratificarea acestui împrumut, tocmai pentru că – citez – nu este oportun, atîta vreme cît nu există certitudinea că în țara vecină se continuă reformele.
Speranţa Moldovei – tînăra Maia Sandu, şcolită la Harvard
Moldovenii nu au prea multe speranţe. Văd cam patru căi pe care ar putea să meargă ţara: unirea cu România (delicată), integrarea în UE (îndepărtată), apropierea de Rusia (posibilă) sau salvarea din interior (probabilă – cel puţin în viitorul apropiat).
Una dintre puţinele speranţe este legată, însă, de o tînără de 43 de ani, care a studiat la Harvard. E vorba de fostul ministru al Educaţiei între iulie 2012 şi iulie 2015. Mulţi dintre oamenii cu care am vorbit mi-au spus: Maia Sandu. E singura care nu e coruptă şi care a încercat să facă ceva atîta timp cît a fost ministru.
În urmă cu ceva vreme i s-a propus să fie premier. Maia Sandu nu a acceptat. A pus cîteva condiţii, dar pînă la urmă s-a renunţat la varianta cu Maia Sandu premier. Acum se zvoneşte că i se va propune să conducă PLDM – un partid care şi‑a pierdut credibilitatea.”
