Dacă politicienii îşi permit să se joace de-a demiterea şi repunerea, de ce nu mi-aş permite şi eu, un simplu jurnalist, să repet ceea ce ne interesează? Cum e posibil ca, după o astfel de mascaradă, politicienii moldoveni să mai aibă curajul să deschidă gura? Nici n-aş strănuta în locul lor.
Vânătoarea a rămas fără discuţie sportul naţional. Şi este mereu însoţită de termenul ilegal, fie că denumeşte o calitate, fie că enunţă o consecinţă. Probabil peste sute de ani, în loc de ev mediu întunecat, această perioadă va fi denumită în funcţie de cei doi termeni de mai sus: vânătoare şi ilegal.
Pentru că, dacă tot se apropie Paştele, se conturează şi chipul iepuraşului. Aşa se face că bieţii moldoveni îşi fac deja cumpărăturile de frica scumpirilor ce se anunţă pentru următoarele două săptămâni. Aşa că piaţa este solicitată din plin. Iar dacă oamenii curg în valuri spre piaţă, curg şi vânătorii. Fiindcă – nu-i aşa? – toată criza şi sărăcia Moldovei e din vina câtorva bătrâni care vând lapte şi ouă în preajma pieţelor. Şi haine. Second-hand. Fostele lor haine. Fiindcă cine s-a descurcat, s-a descurcat fie prădând pieţele, fie cărând ţigări cu tirul. Iar cine nu a ştiut să se învârtă în viaţă, vinde ouă şi lapte ca să supravieţuiască.
Nu ştiu cum vi se par aceste ştiri, dar pe mine, dacă acum câţiva ani m-au prostit şi îmi imaginam că ar fi frumos să avem străzile curate în jurul pieţei, deci fără micii comercianţi, acum, după ce m-am pus la punct cu nivelul de trai din ţară şi înţeleg foarte bine disperarea acestor foarte mici comercianţi, nu mă mai deranjează deloc, ba din contră încerc să cumpăr de la ei produsele de care am nevoie.
Fiindcă la noi atât de anapoda merg toate, atât de cu susul în jos, încât nu mai ştim pe cine ar trebui să îi avem în vizor(ul puştii). Nu e un secret pentru nici un moldovean că hoţii sunt cei ce pretind că ne conduc, iar bieţii bătrâni care vând pe lângă pieţe, şi care din nou sunt în atenţia autorităţilor, sunt doar adevăraţii păgubiţi ai acestei ţări.
Aşa că mărirea amenzilor pentru „comercianţi” (scriu cu ghilimele, fiindcă mi se pare prea mult să numim comerciant pe un bătrân care încearcă să facă rost de o amărâtă de pâine) nu mi se pare un plan bun. Ar fi bine nu să mărim amenzile, ci să mărim pensiile, să le oferim şansa de a trăi decent şi abia după acest moment am putea vâna bătrânii din marginea pieţelor.
