– Până acum, tu erai cunoscut ca poet şi eseist. De acum eşti şi romancier. În care dintre aceste ipostaze te simţi cel mai confortabil?
– Când scriu poezie sunt poet, când scriu proză – sunt prozator, iar când scriu o piesă de teatru tot scriitor sunt (ţin foarte mult la „nEUROCHIRURGIE”, piesa de teatru care mi-a apărut anul trecut la editura bucureşteană „Vinea”). Eu chiar mă simt bine când scriu, e adevărat că trăieşti stări diferite când scrii genuri literare diferite, dar caracteristica generală e plăcerea, în cazul meu. Când scriu, adrenalina mă cuprinde ca şi atunci când fac sport, e o plăcere din aceea dureroasă, cum spunea primul meu antrenor de karate, Valeriu Ciornei.
– În ce relaţie se află ficţiunea şi autobiografia în romanul tău?
– În relaţii de familie:). Ştii bine că propria biografie e foarte importantă pentru orice scriitor, chiar şi pentru un scriitor de romane SF. Dar romanul e literar, nu e documentar, e ficţiune, nu e jurnal, chiar dacă majoritatea personajelor sunt atât de vii şi pentru că au împrumutat trăsături şi chiar acţiuni ale multor cetăţeni cu care poţi să dai chiar acum mâna sau să schimbi două vorbe ori chiar amintiri.
– Până la urmă, despre ce e romanul tău?
– Dacă ţi l-aş povesti aş fi ca şi cocălarii care intră în sala de cinema cu pufuleţi şi cola şi comentează în timp ce filmul rulează. De data asta nu sunt pe post de critic literar, aşa că vă las pe voi să descoperiţi despre ce e romanul…
– Unii dintre colegii tăi scriitori au fost deja traduşi în Occident. Eşti invidios pe ei?
– Eu nu am sentimentul ăsta în program şi îi compătimesc pe oamenii invidioşi, invidia fiind un bumerang care îl loveşte pe cel care îl aruncă; e ca şi fumatul – îţi face doar rău. Altfel, poeziile mele au fost traduse în foarte multe limbi, au intrat în antologii, au fost publicate şi-n reviste literare, chiar acum o săptămână au fost traduse şi citite de scriitori germani, de exemplu. Nu aş avea motive de invidie, dacă aş cunoaşte aşa ceva; din contra, eu mă bucur sincer de succesele scriitorilor români de pe ambele maluri, dacă sunt buni – şi îi susţin publicându-i la Tiuk, scriind despre ei şi promovându-i. Dar dacă aveai în vedere romanul, deşi a apărut abia joi, deja am propuneri concrete de traducere.
– Ce destin îi prevezi romanului?
– Unul luminos. A fost scris cu multă plăcere şi sper ca şi cititorii să se simtă bine în timpul lecturii, să se bucure, să se distreze şi să le fie şi folositoare cartea.
