„Dunărea nu mai este demult o cale de comunicare de primă importanță în Europa”

Într-o accepțiune destul de cinică (unii ar numi-o real politik), fenomenele cele mai importante pe plan global – războiul sau pacea, inegalitățile sau echilibrul social, sărăcia sau bunăstarea materială – nu sunt altceva decât niște variabile de ajustare într-o continuă confruntare a influențelor exercitate de către state. Poziționarea statelor mici și slabe în sferele de influență ale puterilor mari este determinată de modul în care poate evolua lupta de influență. Țările mici și în curs de dezvoltare (în această categorie poate fi înscrisă și R. Moldova) nu au o piață de consum internă suficient de mare și o populație suficient de bine asigurată din punct de vedere material, pentru a deveni importantă pe harta intereselor economice a vreuneia dintre marile puteri. În cazul R. Moldova, situarea geografică, deși avea o importanță colosală cu câteva secole sau cu câteva decenii în urmă, nu poate juca un rol determinant în atragerea unui interes real de ordin geostrategic. Dunărea nu mai este demult o cale de comunicare de primă importanță în Europa, prin urmare proximitatea noastră față de regiunea Deltei Dunării nu mai poate contribui la sporirea gradului de atractivitate geostrategică. Astăzi, faimosul „control asupra gurilor Dunării”, care populează în permanență imaginarul nostru colectiv, nu mai poate fi considerat la modul serios ca o premisă pentru o eventuală intervenție a marilor puteri. Deși prezintă o anumită importanță pe plan regional, mai ales pentru țările riverane din cursul de jos al fluviului (România, Bulgaria, Ucraina), astăzi regiunea respectivă nu mai este în măsură să stârnească emoții mari prin cancelariile occidentale, și nici prin laboratoarele ideologice din Est.

Reminiscență a dominației sovietice în regiune, „conflictul înghețat” din regiunea transnistreană este și el nimic mai mult decât o conservă geopolitică, o rămășiță ideologico-diplomatică a dictaturii sovietice, menținută în viață doar prin sforțările regimului autoritar al lui Putin. Deși păstrează în sine un potențial important de destabilizare în cazul în care este necesară manifestarea intereselor rusești în „vecinătatea apropiată”, conflictul din stânga Nistrului nu mai figurează demult în vârful priorităților diplomației occidentale. Se creează impresia că puterile, care au încercat, de-a lungul ultimelor decenii, să se implice și să contribuie la soluționarea acestui conflict ar fi foarte fericite să uite pur și simplu de existența lui, ca de un spin, care provoacă o durere neplăcută în acest călcâi al lui Ahile al Europei.

„R. Moldova trebuie să facă eforturi considerabile pentru a-și întări relațiile cu Franța”

În lipsa unor avantaje cât de cât semnificative de ordin economic sau legate de un context geopolitic, R. Moldova trebuie să-și redefinească modul în care se poziționează într-o regiune în care confruntarea Est-Vest se desfășoară, în primul rând, pe frontul ideologic. Cu alte cuvinte, țara noastră trebuie să caute sprijin acolo, unde acesta poate fi găsit. Așa cum menționam și în articolul precedent (TIMPUL din 8 iunie 2018), R. Moldova trebuie să facă eforturi considerabile pentru a-și întări relațiile cu Franța, țară a cărei pondere și influență este de rang primordial în construcția europeană.

Imaginea pozitivă a Franței este vehiculată astăzi în lumea întreagă prin intermediul produselor sale intelectuale și culturale de o calitate excepțională, care sunt apreciate și respectate pe toate meridianele. Francezii au atins un nivel foarte avansat în domeniul diplomației culturale și societale, influența lor fiind asociată, de cele mai multe ori, cu apărarea drepturilor omului, promovarea justiției sociale, protecția minorităților, reducerea amprentei activităților umane asupra mediului, promovarea valorilor artistice etc. În acest context, R. Moldova are statutul de țară francofonă, care îi oferă o serie de avantaje în relațiile cu Franța.

În calitatea sa de putere, care exercită o influență veritabilă, Franța se înscrie și ea în rândul țărilor „exportatoare de standarde”, în mai multe domenii. Unele dintre acestea sunt deosebit de utile pentru R. Moldova. Vorbim aici, de exemplu, de modelul de cooperare descentralizată, care permite o modalitate de interacțiune eficientă între unitățile administrative la nivel de comune și orașe mici sau medii. Modelul respectiv, numit în limbajul uzual „intercomunalitate”, se bazează pe principiul de creare și gestionare a serviciilor publice de către mai multe comune sau orașe vecine, cu scopul de a reduce cheltuielile prin mutualizarea anumitor resurse. Pentru a funcționa eficient, operatorii, care asigură funcționarea serviciilor publice (de exemplu, aprovizionarea cu apă potabilă și servicii de canalizare, gestionarea deșeurilor, întreținerea drumurilor publice ș.a.) trebuie să aibă un număr destul de important de beneficiari, fapt ce permite aplicarea economiilor de scară. Gestiunea acestor servicii rămâne în domeniul privat, dar entitățile publice sunt cele care dictează condițiile implementării proiectelor, limitele tarifare, controlul și supravegherea etc. Intercomunalitățile franceze se constituite nu pe principiul rigid al considerentelor de ordin strict administrativ sau geografic, ci în baza obiectivelor de dezvoltare socio-economică a grupurilor de comunități locale. Preluarea acestui model în Republica Moldova ar permite crearea serviciilor publice (mai ales în regiunile rurale ale țării), gestionarea lor eficientă și asigurarea unei veritabile autonomii financiare a administrației publice locale.

Adoptarea standardelor franceze în materie de protecție a mediului

Un alt domeniu în care am putea prelua experiența Franței este cel al educației și cercetării. Modelul francez de dezvoltare a sectorului cercetării și inovării și-a demonstrat eficacitatea, astăzi francezii numărându-se printre cei mai performanți savanți în domeniile de vârf ale tehnologiei. Este bine cunoscut faptul, de exemplu, că informaticienii francezi sunt la mare căutare de-a lungul și de-a latul Silicon Valley, iar specialiștii în finanțe, formați la Paris sau în alte centre universitare din Hexagon, sunt foarte apreciați în instituțiile marilor piețe financiare din lumea întreagă, la New York, Londra sau Tokyo. Același lucru poate fi spus și despre alte domenii inedite, în care francezii excelează și devin o referință de succes pe plan mondial. Practicile de atragere a finanțării private în cercetare, formarea bazată pe competențe a elevilor și studenților, tradițiile îndelungate în dezvoltarea unui sistem academic solid – sunt tot atâtea argumente în favoarea „importării” cât mai grabnice în țara noastră a standardelor educaționale și academice din Franța.

Cea de-a treia categorie de standarde „importabile” de la francezi, la care mă voi referi aici se înscrie în domeniul protecției mediului înconjurător. Franța este în mod incontestabil lider mondial la acest capitol, iar conceptul cel mai promovat, în ultimii ani, este al „tranziției energetice”. Obiectivul urmărit de autoritățile publice din Hexagon este cel al reducerii amprentei activității umane asupra mediului. Franța a elaborat și a început implementarea unui set de măsuri complexe în acest sens, măsuri care se bucură în cele mai multe cazuri de o adeziune veritabilă din partea populației. Pentru o țară aflată de multe decenii în declin ecologic, așa cum este R. Moldova, adoptarea standardelor franceze în materie de protecție a mediului poate aduce doar efecte pozitive. Cu atât mai mult, cu cât standardele franceze sunt bazate pe ideea de reconciliere a dezvoltării economice cu imperativele de ordin ecologic.
În una din edițiile viitoare mă voi referi la modalitățile practice de preluare a acestor standarde și de implementare eficientă în condițiile R. Moldova.

(Va urma)