Carte

„Să ajungem cu toţii, să ne vedem Ţara… reîntregită”

– Un critic academician spunea despre dumneavoastră că „…adăpostiţi oarecum o taină şi trăiţi într-o aşteptare”. Dacă nu sunt prea indiscret, aţi putea dezvălui enigma acestei informaţii?

– Nu-mi dau seama ce „taine” sau „enigme” aş putea nutri în sinea-mi. Poate dacă ar fi vorba de un „vis (al meu) neîmplinit: să ajungem, cu toţii, să ne vedem Ţara… reîntregită şi, astfel, să putem „repara”, „şterge” (de pe obrazul naţiunii) dovezile de… laşitate epocală, a unor adevăraţi… epigoni ai celor ce-au făurit Unirea din 1918 (ca apoi, majoritatea din aceştia, să fie sacrificaţi, chiar în perioada interbelică, precum şi în cea postbelică, de o parte şi de cealaltă a Prutului, la Chişinău, ca şi la Bucureşti), iar noi, urmaşii nedemni ai buneilor şi străbuneilor noştri patrioţi, să-i trădăm, pentru a ne juca „de-a stătuleţe… româneşti”, cu guvern, parlament, ministere şi miniştri, deputaţi bine plătiţi şi întreţinuţi (ca nişte tăuni, în prizăritele şi sărăcăcioasele noastre prisăci…), independente, exact aşa cum se procedează în Transnistria… înstrăinată.

– Să schimbăm un piculeţ vectorul dialogului nostru. Ce părere aveţi despre noţiunea de generaţie în literatură?

– Generaţiile literare, ca fenomene sau organisme, constituite în mod consecvent, solidar, de-a lungul a 15-20 de ani, au dreptul, desigur, şi la existenţă, la un nume al lor: şaizecişti, optzecişti ş.a.m.d. Mai complicate sunt, însă, lucrurile, când încercăm să-i „poreclim” pe semenii-contemporani de ai noştri… douămiişti… Uităm, totuşi, de faptul că în secolul XIX, bunăoară, de asemenea s-au perindat… generaţiile de scriitori din anii 20-30; 40-60, „paşoptişti” etc.

– Îmi amintesc că v-am auzit, nu o singură dată!, rostindu-vă despre egoismul scriitoricesc! Descifraţi-ne semnificaţia acestei sintagme, vă rog…

– …Mai grav ar fi să ne lăsăm… deranjaţi nu de simplul (?) egoism al cutărui sau cutărui autor (indiferent de generaţia de care ar ţine, ca să nu spunem… greşit: aparţine!), ci de egolatria unora… Important e ca şi un termen, şi celălalt, conţinând şi niţel egocentrism, să nu se învârtă doar în jurul „eu”-lui personal şi „închis în sine…”

– Şi o întrebare cam indiscretă pentru un istoric literar discret cum e Pavel Balmuş: ce anume doriţi şi aţi fi dorit să scrieţi şi simţiţi că nu vă reuşeşte?

– De ani de zile, frământ şi lucrez la elaborarea unor proiecte mai vechi (deja): o monografie „Alexandru Hâjdău” (inclusiv întru… demitizarea şi… decameleonizarea numelui „B. P. Hasdeu”!); o carte cu titlul „Iniţiere întru Kantemirologie” (un fel de „Introducere în Opera…” , carte comandată din partea unei edituri bucureştene. Aş fi dorit, de asemenea, dacă dispuneam de timp (care nu ne ajunge mereu!), să întocmesc o cărţulie meritată (şi aşteptată, consider, de mult), „Leonida Lari”, precum şi un eseu de proporţii, consacrat unui… spiritual „tandem” de scriitori „Arcadie Suceveanu / Ion Hadârcă”, dacă-i posibil şi admisibil un atare… paralelism…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *